ollie's world

Baiat mare!!!!!

2011-10-23T08:56:00.003+03:00

Uite ca incetul cu incetul am crescut si acum suntem baiat mareeeeeeeeeeeeeeeee!!!!!!!! Mai avem putin si facem 9 luni, iar mama zice ca sunt cel mai frumos baietel din lume.Si cel mai cuminte, evident!!! Nu sunt mofturici la mancare, nu sunt scandalagiu, imi place sa fac baita, sa rontai (desi nu am decat un singur iepuras rontaitor in gurita) si mai presus de toate, imi place sa ma plimb!!! Ador plimbarile in aer liber, cand pot sa vociferez, sa comunic cu ceilalti pitici din carucioare si sa descopar lumea. Multe as mai putea spune despre mine, dar e dimineata si am chef de joaca.iar mami trebuie sa se conformeze.In consecinta, va salut si pe data viitoare.Iar ca sa nu credeti ca mama vorbeste lucruri neadevarate, postez o poza cu mine. Pupici!

Mihai Alexandru

2011-04-13T20:09:00.003+03:00

Salut! Am venit pe lume intr-o zi frumoasa de februarie, mai precis pe 4 ale lunii si ma cheama Mihai Alexandru.Mama imi spune ca ma asteapta o lume intreaga sa o descopar, o lume plina de culoare si lumina! Iar eu sunt tare curios daca are dreptate.Pana una alta, mananc, dorm, cresc si descopar, fascinat, minunatiile lumii ce ma inconjoara...
Si sa nu uit...Va doresc din inima sarbatori fericite, Mihai si mamica lui.

La multi ani!

2010-12-06T12:09:00.003+02:00

La multi ani tuturor celor care isi serbeaza onomastica azi! Sa aveti o zi calda, frumoasa, alaturi de cei dragi! Si sa dea Dumnezeu sa aveti parte numai de sanatate si lumina in viata!
Si, indiferent daca Mos Nicolae v-a umplut ghetele cu daruri sau v-a lasat o nuielusa langa ele, bucurati-va! Decembrie incepe cu o sarbatoare si se termina tot cu una!

Juniorul sportiv

2010-10-27T14:28:00.003+03:00

Desi eu imi doream tare mult o fata, pentru a avea relatia pe care am avut-o eu cu mama mea, plina de caldura si prietenie, iar partea masculina isi dorea un baiat (ca de altfel toti barbatii, cred), pana la urma cel din urma a avut castig de cauza.
E baiat, tare sturlubatec si plin de personalitate (imi place sa cred).Cand am facut eco 3D, a incercat saracul doctor aproape o ora sa prinda un prim plan cu juniorul, dar credeti ca a reusit? Nuuuuuuuuu.....pentru ca juniorul, in afara programului zilnic de gimnastica, practica si alte sporturi extreme: bungee jumping, volei sau baschet si nu vrea neam sa stea la poza.Asa ca, nefiindu-mi satisfacuta curiozitatea de a vedea primele imagini cu bebeul, o sa mai astept 2 luni si un pic.
Pana una alta, de la marimea unui bob de mazare, a ajuns la dimensiunile unei franzele..Insa, sa stiti, ca la cat e de mic are o inima tare mare si puternica.Asa ca, atunci cand nu face salturi sau nu se da peste cap, sta cuminte si savureaza intimitatea unei lumi unice care ii ofera, cred ca prima si ultima data in viata, protectie absoluta.

2 in 1

2010-08-27T14:28:00.003+03:00

Uite ca dupa atata timp in care am stat pe tusa, am revenit! Nu cu forte proaspete, cum s-ar putea crede, ci intr-o noua formula.O pot numi 2 in 1! Am trecut de primul trimestru cu bine si asteptam cu nerabdare sa vedem ce o sa urmeze.
Mie mi-a mai trecut din oboseala initiala, dar tot nu ma pot abtine sa nu dorm mult, chiar foarte mult, ceea ce ma dispera, avand in vedere ca sunt prin definitie o fire extrem de activa, pentru care somnul inseamna cateva ore pe noapte si atat.Fara motaieli in cursul zilei, fara stari de moleseala si chef de nimica..Offfffff....as putea spune ca am devenit o mica puturosica sau mai bine doua sau doi puturosici.
Daca eu sufar si ma mai plang uneori, el/ea nu are niciun stress! Banuiesc ca e bine mersi si fara prea mari probleme existentiale, de vreme ce, la ultimul control, afisa o postura de om mare si anume picior peste picior.. :))

Dieta South Beach

2010-05-07T12:19:00.004+03:00

E oficial! De 5 zile m-am apucat de dieta! Dupa ce am rascolit netul in cautare de regimuri, dupa ce am experimentat tot felul de diete (recomandate, inventate, etc), am gasit un regim care mi s-a parut a fi usor de tinut si satios incat sa nu simti chinuitoarea nevoie de "ceva" dupa ce te ridici de la masa.Si anume dieta South Beach.

Si uite asa am ajuns sa cumpar cartea, sa fac cumparaturile necesare si sa ma apuc de gatit.Numa ca e tare greu sa tii un regim cand partenerul tau de viata nu are probleme cu silueta, munceste mult si vine hamesit acasa.Ce sa-i dai? Oua fierte, salata de verdeturi si un file de peste la gratar? Fara paine, cartofi, orez si alte alea..

Asa ca, fiind o adevarata descurcareata, gatesc de doua ori, meniu normal si meniu de regim.E cam dificil pentru ca imi cam tanjeste sufletelul dupa bunatatile pe care le prepar, dar incerc sa rezist (de ex.ieri am gatit un delicios bors de gaina de tara cu taitei de casa..taitei aurii din oua de gasca..si-mi faceau cu ochiul de nu se mai putea!).
Dar am descoperit ca pot rezista tentatiilor (mai putin ciocolatei..sa nu faca nimeni greseala sa ma aseze fata in fata cu o tableta de ciocolata, ca imi plang si ochii dupa ea :)) si ca ma obisnuiesc, incetul cu incetul, sa renunt la cate ceva.
Sper sa merite si sa vad rezultate!
Cine a mai tinut acest regim este invitatul meu sa ma sfatuiasca mai indeamanunt!

O simpla discutie despre pasiuni si filme

2010-04-20T12:21:00.006+03:00

Nu am mai scris nimic de ceva vreme.Motive dupa care sa ma ascund sunt o mie, insa recunosc, desi mi-e tare greu, ca nu prea am avut timp.Desi parca timp gasesti cand iti doresti musai sa faci ceva anume (asta ca sa nu admit ca am fost cam lenesa..).
In fine, m-am intors cu forte proaspete si cu un dor nebun de vara si de viata.Desi vremea inca e mohorata, desi soarele sta ascuns dupa nori si mai trimite din cand in cand, cate o raza timida de soare, pot sa zic cu mana pe inima ca .... IARNA A TRECUT!!! Si va veni, in curand, vara cea minunata, plina de caldura si culoare.
M-am gandit sa va povestesc azi cate ceva despre filmele pe care le-am vazut in ultima vreme, poate vin cu ceva noutati si poate veti fi interesati sa le cautati si voi.

1. Am descoperit, absolut intamplator, navigand pe siteurile de unde descarc diverse chestii, un serial din 2009, nedifuzat inca la noi si care se numeste " The Vampire diaries", in traducere libera "Jurnalul unui vampir".Stiu ca filmele cu vampiri sunt la moda acum, cum erau prin anii 90 cele cu actiune, gen Van Damme@co, dar mie mi se pare simpatic, personajele sunt bine conturate, efervescente, dialogul e subtil, intr-un cuvant merita sa il vedeti.

2. Un alt film care merita vazut este "Clash of the titans" ("Inclestarea titanilor") care prezinta o bucatica din mitologie (eu care sunt pasionata de istorie am devorat filmul), asezonata bineinteles cu efecte speciale bune si personaje aranjate si coafate ca-n timpurile moderne.

3. Un alt serial care mie imi face cu ochiul (asta pentru ca sunt un mare fan al genului SF) este "Sanctuary" - "Sanctuarul", in care regasesc personaje indragite de mine in serialul "Stargate - SG 1", un amalgam de fantezie si efecte speciale, o poveste a unui ultim refugiu pentru fiintele inzestrate cu puteri supranaturale, ce traiesc in umbra noptii si rareori ies la iveala.Va spun ca merita.

4. Si daca tot suntem in zona SF, cea mai noua aparitie din sfera "Stargate" este "Stargate Universe", povestea unui echipaj plecat sa cutreiere galaxiile absolut din intamplare, ce exploreaza mai intai de toate firea umana, orgoliile, incapatanarea.. Nu e favoritul meu din serie, dar macar pentru cum exploreaza natura umana, merita.

Am vorbit cam mult despre SF, dar, dupa cum spuneam este una din marile mele pasiuni. Voi puteti adauga cele mai noi filme sau seriale pe care le-ati vizionat.Ca sa le comentam impreuna.

Dor de vara..

2010-03-12T13:10:00.002+02:00

Desi sunt nascuta primavara, nu as putea spune ca m-am omorat vreodata dupa acest anotimp.Recunosc, e capricios precum sunt si eu, trece lenes, lasand in urma lui o dara de frezii, zambile, lacramioare si evident nepretuitii ghiocei, arunca afara din pamantul jumate inghetat primii colti de iarba...

Dar mie imi place mai mult vara.Cand soarele dogoare de zici ca te subtie de atata caldura, incat o sa devii doar o umbra, cand aerul e practic irespirabil si privesti frunzele copacilor ca si cum ar fi o pictura si nu realitate, cand te opresti la umbra unui pom savurand o inghetata sau un suc…neaparat reci amandoua.

Imi este foarte dor de vara.De mare, nu neaparat de atmosfera de la mare, ci mai mult de apa.Si ma gandesc ca vara e ciudat de scurta, iar atunci cand crezi ca ai prins-o bine si nu o mai lasi sa plece, tocmai atunci se zmunceste ca un calut naravas si-ti fuge din maini.

E mai mult o postare de dor de vara, de aerul molcom ce invaluie totul, de savurarea unei cafele la umbra batranului corcodus din curte, de zambetul pe care nu mi-l pot ascunde in coltul gurii cand imi observ cateii cautand un colt de pamant cat mai rece si mai intunecat ca sa poata dormi linistiti.

Mi-e dor de zilele lungi, aproape interminabile de vara, pline de lumina si culoare, mi-e dor sa scap o data de cojoacele astea de pe mine, sa le lepad precum baba Dochia si sa ajung in slapi si pantaloni scurti, privind, pentru a nu stiu cata oara in viata, motanii lenesi ce stau intinsi pe tabla fierbinte de la casa savurand si ei, in felul lor pisicesc, caldura cea minunata.

Mi-e dor de vara..Voua nu va este? Nici macar putin?

Sofatul, pasiunea mea

2010-03-03T20:56:00.006+02:00

Parafrazand o emisiune de pe la noi, pot sa spun cu mana pe inima ca nu shoppingul e pasiunea mea, ci sofatul.In urma cu ceva vreme, nu credeam ca voi pune mana vreodata pe un volan (in limbaj popular "covrig").Imi era teama pana si sa pornesc masina,cat despre schimbatul vitezelor, acceleratie si frana, ii spuneam instructorului meu sa-mi lege fire electrice de picioare ca sa fiu in consens cu operatiunile extrem de complicate la acea vreme.

Dar uite ca vremea trece si teama initiala se tranforma in obisnuinta asezonata cu putin tupeu si o doza buna de optimism.Si mai uite ca in ultima perioada sofatul a devenit marea mea pasiune.Imi place sa conduc in special noaptea, la drum lung, dar nu refuz niciodata orasul (oricum n-am ce face, ca doar nu mi-am cumparat strada separat unde sa nu fie aglomeratie sau semne enervante de circulatie).

M-am obisnuit sa merg singura cu masina la revizii, ITP, in service..desi asta nu-mi prea face cinste, trebuie sa recunosc ca pana la a ajunge mai sigura pe mine, am cam incercat obiectele fixe din jur (ca sa exemplific: banca, copac, cate o teava ivita de nicaieri si bineinteles, pe locul 1, bordurile...)

Una peste alta, imi place sa conduc.M-am obisnuit sa ajung repede si relativ ieftin acolo unde imi doresc.Asta e avantajul.Dezavantajul: lipsa miscarii si o oarecare comoditate.

Este sofatul o pasiune sau macar o placere pentru voi?

Serviciul ideal

2010-03-02T19:07:00.003+02:00

Nu m-am putut abtine zilele astea sa nu ma gandesc, in iuresul inceputului efectiv al muncii pe anul asta, la serviciul ideal.Insa, oricat de mult m-am gandit, n-am reusit sa aflu pe deplin raspunsul.
Ce e ala serviciul ideal? Cel la care te duci de placere, iei o gramada de bani, ai timp liber de parca ai lucra part time, poti avea o viata de familie linistita si implinita si mai beneficiezi si de alte nush cate avantaje.

In alta ordine de idei, cunosc persoane care vin la munca pentru a avea de unde sa plece acasa la terminarea programului.Pentru ele locul ala de munca este serviciul ideal.Si atentie, nu e vorba de stat, ci de o firma privata.

Ce am scris mai sus seamana a idee de persoana frustrata.Nu sunt asa, insa mor cand vad ca eu ma agit ca un sifon, iar alte mademoiselle stau relaxate, imbracate de parca fac parada modei si atente sa nu li sifoneze hainele pretioase, isi pregatesc lucrari de licenta, master, etc, joaca nush ce jocuri in retea, iar cand ai nevoie de serviciile lor, iti replica pe un ton usor iritat..am treaba draga, te sun eu cand termin.Sa iei foc nu alta!

O vorba din popor spune ca cine poate oase roade, cine nu, nici carne moale.Adevarat, n-am ce zice!

Ramane intrebarea: cum arata de fapt si de drept serviciul ideal? Are cineva din voi jobul (ca tot ne englezim pe zi ce trece si o sa ajungem ca filmele indiene..o vorba in engleza, sapte in limba mahabharatei) ideal?

1 Martie

2010-03-01T10:44:00.005+02:00

La multi ani doamnelor si domnisoarelor! Sa aveti o primavara frumoasa si calda, plina de iubire! Va ofer, virtual, cele mai frumoase buchete de flori, alaturi de pupici.

Gospodina

2010-02-27T12:06:00.007+02:00

"O furnica duce-n spate
Un graunte jumatate.
-Incotro, fugi, surioara?
-Ia ma duc si eu la moara.

Si-s grabita, si-s grabita,
Ca mi-i casa ne-ngrijita,
Si mi-s rufele la soare
Si copiii-mi cer mancare.

Ca la noi in musuroi,
Unul drege, zece strica
Si de n-as fi eu voinica,
Ar fi vai si-amar de noi."

Asa definea Otilia Cazimir o ...gospodina.Si pentru ca e sambata si pentru mine e zi de curatenie, ma gandeam sa intreb: mai este cineva dintre voi dragele mele care se gandeste sa rastoarne casa si sa descopere in fiecare coltisor un firicel minuscul de praf ce nu se vede nici la microscop?

Mai e cineva asa:

Sau poate asa:

Eu una am terminat pe ziua de azi.Poate si fiindca nu am avut somn si la 6.30 am fost in picioare? Si cand e sa ma trezesc sa ma duc la munca, ma jeluiesc de parca ma duc la taiere...

Dragobetele........

2010-02-24T13:43:00.006+02:00

Fiul Babei Dochia, Dragobetele este echivalentul Sfantului Valentin si simbolizeaza sarbatoarea dragostei in traditiile romanesti. Sarbatorit pe 24 februarie sau 1 martie, Dragobetele este un obicei romanesc care marcheaza inceputul primaverii. In mediul rural, Dragobetele se sarbatorea prin logodne simbolice si prin jocuri de iubire. In mediul urban aceste traditii sunt inexistente, Dragobetele fiind umbrit de Valentine’s Day, o sarbatoare de imprumut occidental.

Modul de a sarbatori Dragobetele este diferit de la o regiune a tarii la alta: petreceri in aer liber, dansuri, jocuri, discutii in jurul focului, saruturi, logodne simbolice etc. Exista si obiceiul ca fetele mari sa stranga si sa pastreze cu grija apa cu proprietati magice din zapada netopita sau de pe florile de fragi. Un alt obicei este zburatoritul cand fetele tinere coborau in fuga spre sat, fiind urmarite de flacaii indragostiti. Despre toti cei care nu doreau sa sarbatoreasca de Dragobete, se spunea ca vor ramane singuri tot restul anului.

Dragobetele este sarbatoarea bunei dispozitii si a iubirii in grai romanesc!Si chiar daca este mai putin cunoscut decat de acum celebrul Sf.valentin, este o sarbatoare neaosa de care trebuie sa ne bucuram si sa ne mandrim, in acelasi timp.

Va urez sa fiti mai senini azi, sa aveti inimile deschise si sa primiti cu mult drag in sufletele voastre dovezile de iubire ce vi se vor aduce!

Joaca de-a gospodaria

2010-02-23T16:44:00.003+02:00

Cum lunile astea sunt intr-un fel de concediu de doua feluri, deci stau destul de mult pe acasa, am experimentat tot felul de mancaruri si retete, in cautarea elixirului perfect.Nu l-am gasit, in schimb mancarea mi-a reusit destul de bine.Zic eu...
De obicei imi place sa gatesc.Chiar am facut o pasiune, insa aceasta pasiune moare subit cand vin, in timpurile bune, pe la ora 17 de la munca, obosita rupta si plina de nervi..Dar zilele astea am fost in dispozitie buna si mancarea mi-a iesit la fel.

Sa va spun ce fac eu dintr-un pui.Il transez cu incredere, pieptul il fac snitele sau il pun la salata bouef, pulpele le fac ori la cuptor cu garnitura ori mancare cu diverse legume (fasole pastai, mazare, cartofi, etc), aripile si restul le fac ciorba, supa sau orez asezonat cu nelipsitele legume.Sunt ori nu sunt o gospodina econoama? :))

Azi am avut chef de snitele.Am taiat pieptul, am pregatit compozitia (2 oua, delicat, lapte si o urma de faina), am sarit peste faza cu pesmetul pentru ca nu aveam si dupa ce am tavalit fasiile de piept prin compozitie, le-am prajit in ulei incins.
Rezultatul:

Le puteti servi calde sau reci, cu legume sau fara (eu am inceput sa prefer de ceva vreme garnitura de broccoli fiarta, cu putin unt, sare si piper deasupra).

Am trantit si o supa crema de legume (de cred ca o sa ma inverzesc de atata verdeata) si mai pe seara, dupa ce ma linistesc o sa prepar si niste gogosi a la mariana.Yammy...

Femeia

2010-02-22T18:38:00.005+02:00

Va anunt din start ca nu sunt o feminista convinsa.Am fost in tineretile mele "zbuciumate", dar acum, la "batranete", m-am mai pototlit...zic eu si bine zic.
Ce e o feminista? O persoana, neaparat de sex feminin, care sustine si apara drepturile femeilor.Si astea sunt multe, nu gluma.Nu mai imi place ideea de feminista, dar o imbratisez cu mult drag pe cea de feminina.

Si asta ma duce cu gandul la o perioada pe care eu o ador, cea interbelica, cand femeia nu iesea din casa nearanjata nici daca o picai cu ceara, cand iubea ciorapii de matase cu dunga pe care ii purta chiar daca zapada scartaia sub picioare, cand palariile nu erau un moft sau un trend, ci erau un mod de a fi ... femeie.

Uitam sa fim feminine, delicate, tandre.Nu cu sau pentru altii, ci pentru noi insene. Uitam ca a fi femeie este o ceva minunat, ce trebuie cultivat zi de zi.Si chiar daca pierdem timp cu machiaj, aranjatul parului, epilat, cutreierat magazine si multe altele, pana la urma rezultatul merita nu?Caci orice femeie, chiar daca nu arata asa...

este in felul ei o diva.

Perioada interbelica imi place pentru ca imbracamintea sublinia femeia, ii conferea delicatete si frumusete in aceelasi timp.Hainele ce doar lasa sa se ghiceasca sunt mult mai interesante si incitante decat cele ce arata totul de la prima vedere...

Poate sunt cam mult romantica si visatoare, poate ar trebui sa-mi placa vedetele prezente si nu cele din timpuri apuse, dar mie mi se par de o mie de ori mai feminine si mai femei decat multe din papusile care umplu in zilele noastre sticla televizorului.
La urma urmei, fiecare cu piticu lui...

Un colt de suflet

2010-02-12T16:32:00.003+02:00

Un colt de suflet..asa consider eu cartile.Cred ca inainte sa invat sa merg, am invatat sa citesc.Si recunosc, prietenul cel mai drag in copilarie mi-au fost cartile, pentru ca puteam fi orice vroiam.Intotdeauna mi-a placut sa citesc si sa scriu.Proza, pentru ca la poezie sunt teroare.Serios, in afara de rima alba, toate imi ies precum niste cantece.. :))
Ciudat este ca am considerat mai mereu cartile ca pe niste copii ai mei.Daca imprumut orice altceva, daca pentru prietenii apropiati m-as trezi si la 1 noaptea si m-as duce daca m-ar chema, daca as da orice, ei bine, ce nu as imprumuta niciodata ar fi cartile. Nu-s egoista si nici fixata pe o chestie anume, numai ca...nu-mi place sa dau carti.Lumea lor m-a fascinat si m-a purtat peste tot in univers.Nu am un gen preferat care sa imi placa, insa cartea mea favorita este, asa dupa cum apare si pe blog, "Shirley" de Charlotte Bronte.De ce? Nu stiu..Stiu doar ca atunci cand eram suparata sau trista sau oricum altfel, dar nu fericita, cartea asta m-a ajutat mereu sa depasesc starea respectiva.
Poate exista terapia prin carti? La mine exista si as recomanda-o oricui.Si recunosc ca am uitat de ceva vreme sa-mi pun mintea la lucru.Sa o tin treaza, cum se zice.Dar ma revansez eu..
Voua ce carte va este de capatai? Ce carte va e atat de draga, incat sa va ramana la suflet o viata?

amintiri din copilarie

2010-02-10T09:02:00.005+02:00

Ma uit pe geam si brrrrrrrr....lumea e inghetata in jur, zapada e cat cuprinde, frig la fel..si ma gandesc ca poate daca nu as fi fost soferita, zapada ar fi avut alt farmec.Insa pentru mine cand ninge e o mare problema.Masinuta mea e una cu peisajul din jur, trebuie sa o perii, sa o curat, sa o dezmortesc, unde mai pui ca se consuma si o caruta de carburant, de parca ar fi tractor... In fine, nu despre asta am inceput sa scriu.
Am ignorat zilele trecute problemele legate de masina=zapada=drumuri=gropi si mi-am adus aminte de copilarie.De zilele cand zapada era un motiv vesnic de joaca, de bucurie si de pantaloni uzi care pana ajungeam acasa se faceau ca o scoarta si muream de frig.Dar merita...Mi-am amintit de casa copilariei, de lemnele ce trosneau in teracota si aroma merelor pe care le puneam pe plita la bucatarie sa se coaca.
Si imi este ciuda ca atunci nu intelegeam magia copilariei si vroiam sa fiu mare.Iar acum, dupa ce am vazut cum e sa fiu "mare", imi doresc, chiar si pentru o clipa, sa fiu din nou pitic, fara grija zilei de maine si fara probleme.
E o nostalgie care ma prinde uneori fara sa-mi dau seama, pentru ca la mine amintirile din copilarie se leaga de bunici, de casa, de gradina plina cu flori vara si de oamenii de zapada (cam strambi, ce-i drept) ce vegheau curtea inundata de zapada, iarna.
Amintirile voastre din copilarie cum sunt? Ale mele miros a cozonac proaspat si a mere coapte...

De ce fumez?

2010-01-23T16:13:00.005+02:00

Recunosc ca ideea de postare mi-a venit acum cateva minute la o cafea asezonata bineinteles cu ....o tigara.Urmaream fumul violet (poate o fi alb sau gri sau cum vreti voi, dar eu il vad violet) si ma gandeam de ce oare nu pot sa ma las de tigari.Stiu, o sa ziceti, ca nu am vointa, ca nu-mi doresc cu adevarat asta, ca... Adevarul gol golut e ca nu pot, in primul rand si in al doilea nici nu vreau.Am incercat tot felul de remedii homeopate si de alta natura, plasturi, prostii din astea, insa fara rezultat.
Am zis, ca 90% dintre romani, ca atunci cand o ajunge pachetul la 10 lei o sa ma las.Am avut o tentativa, firava ce-i drept, insa am descoperit tigarile din vama sau de la moldoveni, evident la jumate din pret.Si mi-am zis ca e mare smecherie...
Nu ma sperie mesajele de pe pachete, cunosc efectele negative asupra sanatatii si a buzunarului, dar va jur ca nu pot sa ma las.
E drept ca stressul de la locul de munca intrece orice limita uneori si simt ca o tigara ma calmeaza (stiu ca nu au legatura de fapt si ca totul porneste de la domnul cap), ca in club nu pot sta fara sa ma ating de iarba senorului cu coarne, ca atunci cand sunt trista sau plictisita trag un fum...
De ce fumez? Pentru ca ma definieste, imi place si pentru ca e singurul meu viciu.Am voie sa am macar un viciu in viata asta? Si daca nu, cum sa fac sa scap de el?

batranete...

2010-01-10T18:25:00.004+02:00

Ma gandeam zilele trecute cum trec toate sarbatorile in iuresul lor nebunesc, cum trec anii, cum se duce timpul intr-o clipita de parca ar fi fugarit, cum ajungem sa avem tamplele ninse si sa ne amintim cu nostalgie de anii tineretii..
Si vreau sa intreb: va e frica de batranete? Sau va e teama sa imbatraniti? Si daca da, de ce?
Mie personal imi era odata teama si visam sa descopar elixirul vietii si al tineretii vesnice.Apoi am crescut si am inteles ciclul natural al existentei.Dar tot mi se pare ca timpul trece foarte repede...sau de fapt el nu trece repede, ziua noastra are tot 24 de ore, dar in realitate ar numara doar vreo 16 ore..zic conspirationistii sau cei iluminati.
Si in iuresul cotidian, cu o viata din ce in ce mai grea, cu preturi ce cresc precum Fat Frumos, cu drumuri nashpa, pline de gropi sau asfaltate ca si cum ar fi fost aruncate din avion, mai avem oare timp sa ne gandim la noi? La cat de multe am realizat pana acum, la ce ar mai fi de facut, cui mai avem sa cerem iertare, pe cine mai avem de iertat, care ne sunt prioritatile sau unde vrem sa ajungem?
Insa revin la intrebare: va e frica de batranete?...

la multi ani...cu intarziere...

2010-01-04T17:03:00.003+02:00

La multi ani tuturor!!!! Sa aveti un an mai bun si mai altfel decat cei de pana acum! Sa fiti sanatosi si plini de viata, caci in timpurile astea grele doar optimismul ne mai salveaza.
Si pentru ca sfarsitul de ani mi l-am petrecut la Tusnad, o sa va spun si cateva impresii.In primul rand peisajul e de vis, pacat ca noi toti migram iarna doar spre Valea Prahovei si mai putin catre Tusnad, Balvanyos, Praid si alte statiuni din zona judetelor Harghita si Covasna.
In al doilea rand preturile sunt super convenabile.Am mancat la Balvanyos, la restaurantul Cetate, mancaruri cu specific unguresc (va recomand din tot sufletul gulas de fasole in pita - e fenomenal!!!!), pui de balta, tocana de mistret si alte nebunii din astea, plus bautura, cafele, garnituri si nota de plata a fost de 190 lei pentru 11 persoane.
Partea proasta in zona e ca nu sunt multi turisti si punctele de atractie vestite pe vremuri si-au mai inchis portile.Mi-au placut lacul Ciucas, cu restaurantul plutitor, izvoarele cu apa minerala, lacul Sfanta Ana...
A fost frumos, obositor, galagios, intr-un cuvant a fost...ceva de care o sa imi aduc aminte cu placere multi ani de acum inainte.

sarbatori fericite!

2009-12-25T13:23:00.003+02:00

Un Craciun minunat va doresc, plin de magie, fericire, pace in suflete si bucurii alaturi de cei dragi.Fie ca nasterea Domnului sa ne aduca liniste si puterea de a merge mai departe.Sa fim mai buni, mai ingaduitori si mai apropiati unii de ceilalti.
Sarbatori fericite!!!!

pregatiri de Craciun...

2009-12-23T21:57:00.002+02:00

In fiecare an vine Craciunul.In fiecare an Nasterea Domnului e un eveniment special.. EL se naste de 2.000 de ani in fiecare an si totusi de fiecare data parca se naste prima oara.Sentimentul pe care eu il am e magic.Dar despre el o sa postez la vremea potrivita.Acum vreau sa vorbesc strict despre pregatiri.
Nimic nu e mai frumos decat sa-ti petreci Craciunul acasa, alaturi de cei dragi..Daca de Revelion am plecat mai mereu, de Craciun am fost intotdeauna alaturi de familia mea.Mirosul de sarmale, aroma cozonacului cu nuca, sclipirile globurilor din brad in noaptea venirii Mosului, bucuria deschiderii cadourilor e unica.Pentru mine sunt momente pe care le retraiesc in fiecare an la fel de intens.
Chiar daca ai mei nu mai sunt, chiar daca fratele meu e plecat "afara", pastrez traditiile invatate de la bunici...fara ele as fi trista, mult prea trista, iar casa ar fi mult prea pustie pentru mine.
Ideea e ca nebuneala asta de Craciun, orele tarzii care te apuca prin bucatarie robotind, te apropie de cei dragi mai mult decat iti imaginezi.Nu e important sa pregatesti tone de mancare, important e sa pui mult suflet si multa dragoste in ceea ce pregatesti.
As mai avea multe de spus, dar va las pentru ca mi-au crescut cozonacii si e vremea de copt.Parca lucrez la brutarie, atat de cald e in bucataria mea..

naked truth...preluat de la Cris

2009-12-21T20:17:00.004+02:00

Iaca preiau si eu leapsa de la Cris...

1. Numeste cea mai mare frica a ta!
Frica de singuratate.

2. Idealul tau in viata este..
Sa fiu fericita si implinita.Atat personal, cat si profesional.

3. Dorinta ta cea mai ascunsa...
Sa o pot aduce pe mama inapoi.

4. O persoana pe care o admiri.De ce?
Bunica mea, care din pacate nu mai e langa mine.De ce? Pentru ca a fost o luptatoare si a supravietuit unui razboi, unei perioade de foamete si multor altele.Singura, pentru ca sotul i-a murit in razboi.

5. Cel mai frumos cadou primit vreodata (de la cine, de ce ti-a placut si cu ce ocazie?)
Toate cadourile au fost speciale pentru mine.Nu pot sa le clasific, insa in suflet mi-au ramas intipariti o pereche de cercei din aur, garnisiti cu rubine veritabile, mostenire de familie.Tinerete nebunie....i-am pierdut, evident.

ultima zi de munca...

2009-12-18T12:10:00.002+02:00

azi e ultima zi de munca de pe anul asta.ultima zi de munca, intaia zi de relaxare.
vorba vine, pentru ca am atatea de facut, incat mi-as dori ca ziua sa aiba 50 de ore si nu 24.dar, tinand cont ca sunt rapida si expeditiva cand vine vorba de curatenie, ma mai linistesc.
insa cand ma gandesc ca urmeaza traditionalul sort in gat si umplerea bucatariei pana la refuz cu oale, cratiti, tigai (de parca as face expozitie de ustensile) ma cam ia cu un fior rece pe sira spinarii...
dar sa nu divaghez.AZI E ULTIMA ZI DE MUNCA.INTRU IN CONCEDIU!!! URAAAA!!!!!!!
il asteptam ca pe o raza de soare pe ninsoarea crancena de afara, ca pe o cafea aburinda cand ma intorc acasa dupa tranta cu nametii, ca pe ce vreti voi..

cumnata...

2009-12-17T19:54:00.003+02:00

Ma gandeam intr-una din zile la diferentele dintre tinerii din ziua de azi si tinerii din ziua de ieri, asa cum am fost eu.Parca noi, cei care am trecut pragul celui de-al treile deceniu de viata eram altfel.Aveam alte aspiratii, alte vise, alte modalitati de a ne petrece timpul liber.Si noi eram rebeli fara cauza si noi consideram parintii demodati si netrecuti prin viata.
Si eu zambesc azi pe sub mustata (desi nu am, dar vorba vine) cand ma gandesc cat de importanta eram in fata mamei si cum le mai stiam eu pe toate, de parca pamantul se nascuse odata cu mine sau eu eram cea care descoperise focul..Dar cred ca toti suntem teribilisti in felul nostru si cu cat ne maturizam si ne gasim drumul in viata, cu atat mai repede uitam cum am fost cand aveam 18 ani..
Dar nu despre asta am vrut sa scriu, dar iata ca m-am lasat dusa de val..Cumnata mea, Mariana, alintata Marichuy, are 19 ani si se lauda ca peste mai putin de o luna va implini 20.Adica va trece cu mult fast in cel de-al doilea deceniu de viata. :D
Deja e batrana si deja se comporta ca atare..glumesc, evident, caci eu consider ca abia si-a deschis aripile ca sa invete sa zboare.
Intre noi e o diferenta de varsta destul de semnificativa, insa asta nu ne impiedica sa ne intelegem foarte bine si sa fim prietene.Are doar 19 ani, cum v-am zis, dar ma pot baza pe ea in orice situatie.E desteapta, sufletista, iubeste animalele la fel de mult ca si mine si se pricepe foarte bine la bucatarie.
Nu vreau sa o laud prea mult, pentru ca parca vad aparandu-i doua cornite prin parul ei blond cenusiu.Ideea e ca nu trebuie niciodata sa uitam ca am fost la varsta lor candva, ca am avut aceleasi probleme, ca am iubit si am fost raniti si am considerat ca viata nu mai are niciun rost, ca am fost debusolati, tristi sau am avut impresia ca nu suntem luati in serios.
Uitam foarte des ca am fost tineri, ca am tinut lumea in palma si am avut universul la picioare.Pierdem undeva pe drum bucuria de a trai, apasati de grijile cotidiene, inocenta de a visa si dorinta de a pastra in suflet copilul din noi.
De aceea eu imi petrec majoritatea timpului cu ea.Imi place sa o vad exuberanta, plina de viata, cu atatea planuri de viitor si cu atatea vise.Si asta ma face sa ma simt optimista, fericita si multumita ca este langa mine.
Si ca sa nu cad in butoiul cu melancolie, devin sugubeata.Priviti poza si spuneti drept: nu-ia asa ca am o cumnatica frumoasa? La fel ca mine.. :))

2009-12-16T19:34:00.003+02:00

Ei bine, cred ca azi m-am captusit cu o raceala de toata frumusetea.Desi sunt o fire rezistenta si nu prea bag in seama coana raceala care imi tot da tarcoale la inceputul anotimpului rece, totusi am descoperit cum ca batistele de unica folosinta devin tot mai putin in buzunar, ca nurofenul pentru raceala si gripa dispare din folie tot mai rapid, iar nasul mi se inroseste timid, la inceput, pentru a culmina ulterior in ceva rosu, usor bombat...precum nasu' clovnilor.
O sa incerc si niste remedii naturiste.
Am auzit ca:

- Pentru a respira mai usor se toarna 1-2 picaturi de ulei de menta, adaugand eventual ulei de eucalipt si lamaie, pe o batista si se inhaleaza.

- Se renunta (sau macar se incearca a se renunta), cat timp sunteti racit, la lapte si produse lactate, deoarece acestea amplifica disconfortul si stimuleaza secretiile. Fumatul este si el mult mai daunator in cazuri de raceala si gripa (aici sunt lovita in amorul propriu, deoarece nu sunt dependenta de tigara, dar...fumez).

- Daca facem o baie cu sare, putem scapa usor de raceala, daca nu este foarte avansata. Pentru a realiza asta, punem doi pumni de sare amara in cada cu apa fierbinte si stam cat putem, inca de la primele simptome ale racelii (chestia asta cu sara amara nu am prea inteles-o, deoarece eu credeam ca exista doar sare si atat).

- Un alt remediu impotriva racelii, cunoscut de demult, este legat de otet. Se pune o pereche de sosete de lana in apa rece cu otet. Compozitia se alcatuieste din 6 linguri otet la 1/2 l de apa. Dupa ce se storc, se iau in picioare si pe deasupra se pune o pereche de sosete uscate. Putem chiar sa dormim cu sosetele in picioare.

Si am mai auzit ca e bun usturoiul, dar nu prea m-a pasionat, pentru ca organismul meu are niste reactii foarte ciudate cand consum usturoi.Asa ca mai bine sar peste reteta cu pricina.
Si, dupa cum spunea prietena mea Broscuta Ofensata, am ajuns sa car dupa mine punguta cu doi bani.Daca ar fi plina cu banuti de aur, ar fi ceva, dar din pacate e pline cu medicamente, alifii cu camfor si batiste de unica folosinta.Bina ca macar nu am febra si alte minuni...

conditii de iarna..

2009-12-15T13:06:00.003+02:00

M-am trezit dimineata, mi-am facut o cafea si m-am pregatit vitejeste sa plec la drum. Ma cam grabeam oarecum deoarece aveam un proces destul de important la Focsani.Ma sacaia ideea ca mi se stricase motorasul (sau cel putin asa ii zic eu, va rog soferi cu mai multa experienta nu radeti) de la stergatoare si nu mai aveam cum sa folosesc lichidul de parbriz...Asta era singura mea problema, insa, mi-am aruncat, nici eu nu stiu cum, privirile pe geam.Si surpriza mare, mare de tot..
Afara ningea, iar drumurile erau acoperite cu zapada.Si atunci, chiar m-am panicat.
Masina, bebita mea, nu era echipata de iarna.Nu avea cauciucuri, iar cele de vara consideram eu ca erau deja uzate, in felul lor.
M-am inarmat cu mult tupeu si am pornit vitejeste la drum.Numai ca, dupa cateva sute de metri, am prins gospodareste o portiune cu gheata si nu m-am mai oprit decat .... intr-un pom.Din confruntarea finala, botita a iesit evident masinuta mea.
Acum, recunosc ca mi-au trecut nervii, frica, supararea, dar a ramas intrebarea.Unde sunt utilajele de deszapezire? Unde sunt nisipul, traditionala sare si altele?Ce ma enerveaza e ca pe noi, iarna ne ia mereu pe nepregatite.De parca, in fiecare an, Mos Craciun ar fi sosit pe placa de surf, imbracat sumar in slipi si cu ochelarii de soare pe nas.
Vine iarna, dragele mele autoritati.Vine zapada, poleiul, gheata.In niciun caz nu vine vara, cu temperaturile ei de peste 40 de grade.
Si oricat as vrea sa nu ma enervez, nu pot.Pentru ca o banala ninsoare a transformat un oras intreg intr-un patinoar in aer liber..

pentru el

2009-12-11T21:31:00.005+02:00

ne chinuim in viata sa intelegem ce vrem, mai intai, pe urma ce drum sa urmam si apoi cum va fi existenta noastra langa omul pe care ni-l imaginam din copilarie.unele ne dorim printi calare pe cai albi precum laptele, altele ne dorim un suflet cald si tandru, altele ne dorim doar sa fie cineva alaturi.
si cu iluzii de copile necoapte, ametite de filmele de dragoste americane, ratacim prin viata in cautarea partenerului perfect.care sa ne completeze si care sa ne faca sa fim intrege.si eu am alergat dupa o iluzie creata in copilarie, insa am inteles pe drum ca perfectiunea exista doar in filme si in cartile create de sandra brown (care, a propos, faceau furori imediat dupa 1989).
si m-am intrebat deseori ce este iubirea si cum o recunosti atunci cand se strecoara in calea ta.cum poti sa iti dai seama daca persoana de langa tine este cea alaturi de care vrei sa imbatranesti si sa depeni amintiri cand timpul iti va ninge fulgi de zapada in plete...
nu am gasit raspunsul atunci, insa apoi am inteles ca iubirea inseamna mult mai mult decat primul fior, prima noapte de dragoste sau primul te iubesc.
iubirea e...iubire.exista sau nu.nu poate fi cuantificata, nu poate fi masurata, nu poate fi uitata.iubirea inseamna sa vrei sa te trezesti langa celalalt dimineata, sa-i vezi parul ciufulit si obrazul cu urma de la fata de perna, sa faci cafeaua si sa duci cu tine in dormitor aroma boabelor proaspat prajite, sa fii la munca si sa te intrebe pe mess cand vii acasa pentru ca el, in ziua lui libera, a gatit pentru tine.
iubirea inseamna sa ierti, sa uiti de certuri, sa daruiesti, sa bucuri, sa alini.
iubirea e magica.iar eu dedic aceasta mica epistola unei persoane speciale din viata mea.i-o dedic lui.doar lui.

luna decembrie

2009-12-10T12:50:00.002+02:00

aseara am fost in hypermarketul real si mi-am dat seama, cu groaza ce-i drept, ca a inceput febra/nebunia cumparaturilor.parcarea era plina, de parca jumate din oras navalise sa-si burduseasca frigiderele cu mancare, oamenii forfoteau cu carucioarele pline ochi, iar cozile la casele de marcat erau considerabile.
si ma gandeam, in sinea mea, daca acum e atata aglomeratie si e doar o banala zi de miercuri, oare cum o sa fie in preajma sarbatorilor? probabil o sa stai la coada cate 2 ore, o sa te imbrancesti cu un contracandidat ce a ochit aceeasi punga de faina ca si tine, o sa cumperi nu stiu cate kilograme de ulei (sa fie acolo, ca nu se stie niciodata), o sa te arunci la bunataturi (ca doar o data in an e Craciunul, respectiv revelionul) si o sa pleci fara un nasture la haina, dar multumit ca ai reusit sa cumperi tot ceea ce era pe lista..
luna decembrie se mai numeste in limbaj de shopping si luna cadourilor.a banilor cheltuiti cu nemiluita, a cantitatilor industriale de mancare adunata, a dulciurilor de toate felurile si a ce mai vreti voi.
poate ar fi bine daca in toata nebunia asta am reusi sa gasim un strop de luciditate in noi.nu suntem in anul 2012, nu vine sfarsitul pamantului, nu se termina viata noastra odata cu petrecerea de revelion si nici nu reusim sa consumam in totalitate muntele de preparate pe care cu sarg si sudoare il pregatim in fiecare an.
dar, pana la urma urmei, o data in an e Craciunul..ce credeti merita?

sfantul nicolae

2009-12-06T15:48:00.003+02:00

azi e sarbatoare.pana si vremea, care de obicei isi imbraca straiele de iarna si ne zambea cu dinti de gheata, e mai blanda.soarele straluce molcom prin ultimele frunze ruginii ce stau sa cada, iar orasul, impodobit de satbatoare, rasuna usor de dulcele glas al clopotelor ce vestesc marea sarbatoare.
traditia spune ca sf.nicolae e ocrotitorul copiilor, al marinarilor, al celor sarmani si obiditi.gasim, daca incercam sa cautam pe net, o sumedenie de legende referitoare la el, la faptele bune pe care le-a facut, la motivul pentru care azi se ofera cadouri si multe altele.
nu despre asta vreau sa vorbesc.ci despre bucuria pe care o simti cand te trezesti dimineata si descoperi, in ghete, ceva bun.sau ceva util.sau doar ceva.nu mai cred de mult in mos nicolae sau in mos craciun, insa ma incanta si acum ideea de a face o bucurie ciuva, de a-i aduce un zambet pe buze si o sclipire in priviri.
caci de fapt, acesta este spiritul care ar trebui sa ne animeze pe toti in zile precum astea.bucurie, dorinta de a face bine, liniste in suflete si multe, multe zambete.
este ziua lui nicolae, a nicoletei si a tuturor celor care poarta nume derivate din acestea.pentru ei, un mare la multi ani, din inima si sa aiba o zi minunata.
pentru cei care nu serbeaza onomastica azi, le doresc de asemenea o zi minunata, plina de cadura, ghetute pline cu de toate si inimi pline de fericire.
cat despre cei mai putin cuminti...fie ca nuielusele sa fie argintate, moi si cat mai putine.
"Ceea ce imi doresc mie iti doresc si tie si voua tuturor!
Este momentul in care ceea ce ne dorim devine realitate prin intermediul visului sau prin intermediul celui drag!"

despre prietenie

2009-12-03T14:48:00.003+02:00

nu stiu ce parere aveti voi despre prietenie, insa eu cred ca este unul dintre cele mai frumoase lucruri ce i se pot intampla unui om in viata.si vorba unui amic de-al meu, nu conteaza sa ai 100 de oameni in cercul tau de prieteni, dar doar 2 prieteni adevarati..mai bine ai doar 2 oameni in cercul tau, dar stii ca te bazezi pe ei si la 1 noaptea.
despre asta vreau sa vorbesc.despre legatura care se creaza in ani, despre cum pornesti la drum alaturi de prietenii dragi, despre cum ajungi sa depeni amintiri cand parul iti e incaruntit si ridurile iti brazdeaza fata atunci cand razi amintindu-ti de ce a fost odata.." :))
eu, recunosc, am doua prietene mari si late (la figurat, pentru ca la propriu sunt slabute si aparent fragile...iar una din ele mai are "in dotare" ceva care mereu m-a complexat, nu divulg, dar ea sigur o sa stie despre ce vorbesc) pe care le cunosc din facultate si alaturi de care am crescut si m-am dezvoltat ca om.
si mai recunosc ca, desi uneori le-am ratacit prin agenda vietii, le-am recuperat apoi si am reluat legatura ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.si pentru asta tin sa le multumesc, pentru ca m-au suportat asa cum sunt si au fost alaturi de mine in toate momentele importante de dupa 1995 incoace.
si am ajuns la concluzia ca intre prietenii adevarati nu exista secrete ascunse, barfa, invidie sau egoism.exista doar acea stare de bine, de liniste si placere.
si noi barfim la un pahar de suc sau o cafea, si eu le intoxic atunci cand fumez (sunt 1 fumatoare la 2 exemple de viata sanatoasa) si noi plangem atunci cand e cazul si noi impartim aceeasi farfurie cand mergem undeva in oras.asta ne leaga si ne face sa fim deosebite.si mai cred ca, indiferent unde o sa ne poarte viata si indiferent de ce vom face, vom pastra mereu aceeasi legatura de sange care ne-a unit si care nu o sa moara niciodata.
va multumesc dragele mele ca existati in viata mea si ca umarul vostru a fost langa mine atunci cand am avut nevoie.pentru asta va iubesc si tin sa va spun ca sunteti speciale.de ce? pentru ca sunteti prietenele mele de suflet.

1 decembrie

2009-12-01T08:50:00.003+02:00

nu stiu cum simtiti voi ziua de 1 decembrie sau ce sentimente aveti fata de ea, dar va spun ca pentru mine, recunosc, si-a mai pierdut putin din stralucirea pe care o avea in alti ani.de ce? nu stiu.poate munca e din ce in ce mai stresanta (apropos, eu sunt la munca, nu zic ultima pe baricade, dar oricum printre putinii care lucreaza), poate sentimentele se ascund undeva in strafundul sufletului si refuza sa iasa la suprafata, poate uitam de fapt si de drept ce inseamna 1 decembrie.nu sunt mare patrioata si nici nu ma laud cu sentimente foarte ortodoxe (uneori) fata de tara, insa incerc sa depasesc starile negative si sa ma bucur.sa ma bucur pentru ca e ziua nationala, sa ma bucur pentru ca traim niste vremuri sigure, fara amenintarea razboaielor sau a foametei, sa ma bucur pentru ca efectiv traiesc.
si poate s-ar cuveni sa respectam, macar de ziua asta, pe cei care si-au dat viata pentru ca noi, cei de azi, sa putem spune ca nu depindem de nimic si ca nimeni nu ne dicteaza ce sa facem (ma refer strict la notiunea de stat si independenta nationala).caci la urma urmei, unirea a fost infaptuita de natie, nu de guverne sau partide.si desi au existat voci la 1918 care au contestat trainicia acestei uniri, iata ca dupa atata amar de ani tot aici suntem si poate ca, cu voia celui de sus si forta noastra, vom mai fi aici multa vreme de acum incolo.
asa ca, dragi romani, va doresc sa va bucurati de 1 decembrie, sa sarbatoriti in familie, sa-i imbratisati pe cei dragi si sa le oferiti un zambet larg precum dimineata asta calda si linistita de decembrie.

traditii de sfantul andrei

2009-11-30T11:09:00.004+02:00

astazi e o zi speciala.e ziua sfantului andrei.si chiar daca pentru multi inseamna doar petreceri, ocazia de a spune la multi ani, de a primi cadouri si de a se simti rasfatat/a, totusi e bine sa ne gandim, fie si pentru o clipa, la insemnatatea spirituala a datei de 30 noiembrie 2009.
Sfântul Andrei este cel care a botezat primii creştini pe teritoriul ţării noastre, fiind considerat patronul spiritual al românilor.Sursele bisericeşti vorbesc despre faptul că Sfântul Andrei a fost răstignit pe o cruce în formă de X cu capul în jos, căreia i s-a spus „Crucea Sfântului Andrei” şi care se regăseşte pe steagul Scoţiei.Legendele spun că în noaptea Sfântului Andrei (29/30 noiembrie) se practică ritualuri cu scopul de a proteja oamenii, animalele şi gospodăriile. Este noaptea în care spiritele negre bântuie locurile pământeşti.
Legendele din Bucovina spun că în noaptea Sfântului Andrei lupii încep să vorbească şi îşi mişcă gâturile înţepenite. Cel ce vrea să audă vorbele lupilor, va muri repede, iar dacă un om este atacat de lupi acesta se va transforma în vârcolac.
Sărbătoarea Sfântului Andrei este prevestitoarea ursitului pentru fetele tinere nemăritate. Se spune că un fir de busuioc aşezat sub pernă face ca în vis să apară imaginea ursitului.De Sfântul Andrei se poate afla prognoza pentru anul următor. Tradiţia spune că se iau 12 cepe care se duc în podul casei şi se lasă acolo până în seara de Crăciun. Fiecărei luni a anului îi corespunde o ceapă. Cepele care s-au stricat semnifică luni ploioase cu grindină, iar cele care au încolţit, luni favorabile pentru recoltă. La fel se face şi cu grâul care este pus la încolţit pentru fiecare membru al familiei. Cel al cărui grâu este frumos şi înalt se spune că va avea un an bun cu bani şi sănătate. Dacă în noaptea Sfântului Andrei este senin şi cald, atunci vom avea o iarnă blândă, dacă este ger, vom avea o iarnă grea.
Sunt multe traditiile legate de aceasta sarbatoare.Noi cei care locuim la oras le-am pierdut undeva pe drum sau poate au ramas undeva ascunse adanc in suflet, dar ne este teama sa le aducem la suprafata...poate vom fi ridiculizati sau luati in ras pentru ca mai continuam sa credem in povesti.parerea mea este ca toate traditiile astea sunt parte din noi si ne fac sa fim ceea ce suntem in prezent.

poze...

2009-11-26T17:54:00.000+02:00

2012

2009-11-26T14:10:00.000+02:00

aseara am urmarit un film destul de interesant, dezvoltat pe un subiect relativ nou, ca si interpretare (sfarsitul pamantului in anul 2012), dar destul de vechi (daca e sa ne luam dupa toate povestile sau teoriile despre sfarsitul vietii asa cum o stim noi).2012 e un film care impresioneaza prin efectele speciale si prin viteza cu care se succed scenele, ritmul alert fiind cel care te tine in suspans pana la final.povestea in schimb e clasica, adaptand mitul potopolui si al arcei lui noe in timpurile moderne.eu il vad ca pe o alta viziune a sfarsitului, mai devastatoare si mai cutremuratoare decat toate celelalte.
21.12.2012 e data prezisa in calendarul mayas a fi sfarsitul pamantului.desi, daca stam bine si ne gandim, anul 2000, prezis a fi tot de final, a trecut si nimic grav nu s-a intamplat.mi se pare incredibila capacitatea mayasilor de a prezice evenimente ce aveau sa se intample abia dupa sute de ani.si incredibila puterea de a aproxima durata unui an in 365,2420 zile, deci cu o eroare de 0.0002 % fata de calendarul gregorian, pe care il folosim in prezent si care a fost introdus in Europa in 1582.
dar ca sa revenim la film, vi-l recomand daca sunteti amatori ai genului.suspans, efecte speciale din plin, sfarsit previzibil, lacrimogen, optimist.daca intr-adevar 2012 va aduce cu el sfarsitul lumii asa cum o stim noi, ramane de vazut.oare traim in ignoranta, fara a fi avertizati ca asa va fi sau traim pur si simplu deoarece nu se va intampla nimic? nu stiu.e o intrebare la care nu am raspuns.poate voi aveti.

magic day

2009-11-25T13:17:00.000+02:00

nu se vrea a fi o postare adevarata, ce poate fi comentata si adnotata. se vrea a fi un moment de respiro si de putina liniste. uneori, in valtoarea vietii, avem nevoie de un moment de liniste. asa cum avem nevoie de imbratisarea celui drag, de zambetul de dimineata cand te trezesti si soarele te mangaie pe fata, de chipul drag si, uneori uitat, al mamei.magic day poate fi in fiecare zi pentru noi.
e nevoie doar sa deschidem ochii mari si sa ne bucuram de tot ceea ce ne inconjoara.caci minunile si zambetele care ne fac viata mai altfel se nasc uneori din lucrurile marunte.

impresii dintr-un week end

2009-11-24T11:53:00.000+02:00

a trecut si week endul asta.ultimul cu soare si multa, multa caldura (dupa cum prevad meteorologii).vremea a fost superba, peisajele de vis si compania placuta.va recomand din suflet sa mergeti sa vizitati Vulcanii Noroiosi din judetul Buzau.acum ii inteleg pe cei care comentau senzatia extraordinara pe care o incerci cand calci pe solul negru, ars, crapat precum o coaja de paine tinuta la soare si te asezi langa un con ce bolboroseste povesti numai de el stiute.si mai apoi merita vazut tot drumul catre Brasov prin Intorsura Buzaului.chiar daca e greu, obositor si uneori dificil, merita sa vezi barajul de la Siriu, Vulcanii Noroiosi, cele doua viaducte, sa simti aerul tare si rece de munte si sa uiti de tot si toate.superba Biserica Neagra din Brasov, impresionanta Piata Sfatului, cu stradutele ei inguste si viu colorate, bijuteria Castelul Peles (desi din cauza reparatiilor capitale, nu se pot vizita decat cam 10 camere din cele 90 cate are in totalitate), obositor in prima jumatate, dar magnific in rest drumul catre cascada Urlatoarea, superb drumul catre Muntele Rosu, intim si delicat aerul din Cheia si Valenii de Munte, natura salbatica si mult, mult soare in Slanic Prahova.
dar cum nu se putea sa fie totul perfect, singura lovitura serioasa a fost cea primita la vila unde am avut cazare.dar asta e alta poveste pe care tin sa o spun.maine o sa fie o postare fara vorbe.doar fotografii.de suflet.

inceput de week end

2009-11-20T23:12:00.000+02:00

gata, a mai trecut o saptamana.mai buna, mai rea, depinde de fiecare dintre noi cum a stiut sa o faca mai frumoasa sau dimpotriva mai gri.printre vesti despre bani, salarii, concedii in perioada de iarna, prime pe care le asteptam sa vina (sa speram ca o sa vina si nu o sa ne lase tocmai atunci cand ne e lumea mai draga), criza economica, somaj din ce in ce mai mare, rate la banci care se maresc intr-o zi cat fat frumos intr-o luna (ca de, euro e stapan absolut, iar leul e ceva mic si trist ce seamana mai mult cu un soricel speriat de propria umbra), m-am gandit sa palavragesc cate ceva despre week end.desi, sincera sa fiu, dulcea limba romaneasca are un corespondent pentru acesta, si anume banalul si prafuitul "sfarsit de saptamana".dar parca suna mai funky si mai delicious week end, nu?
in fine, sa trecem peste nuante si sa revenim la ale noastre.am avut o saptamana grea recunosc, dar am decis sa o uit si sa ma bucur de cele doua zile libere pe care le am.asa ca, inarmata cu o doza buna de optimism (ca nu vreau sa ma gandesc ce ma asteapta la munca in lunile de iarna ce vor veni), m-am hotarat, de fapt ne-am hotarat (ca de aia suntem doi, ca sa facem lucrurile impreuna) sa evadam la munte.astept cu drag sa respir aerul curat de munte, sa beau un vin fiert cu scortisoara si sa urc, poate, si la babele.si m-am mai decis ca, chiar de nu voi avea buzunarul doldora cu bani, ma voi simti bine.si voi savura la maxim fiecare clipa, precum savurez
o inghetata in zilele toride de vara.
va doresc sa aveti un week end minunat, cu mult soare atat afara, cat si in suflet.ne auzim curand, caci microbul de a scrie ma va atrage cat de curand catre proaspatul meu blog.
http://www.you-tube.ro/peisaje-iarna--nicu-alifantis--v119795.html

2009-11-20T14:02:00.000+02:00

salutare! urmele pasilor mei abia se zaresc in marea de frunze ce acopera totul acum, la sfarsit de toamna.cam asa ma simt si eu intrand in marea familie a celor ce detin un blog.dar nu-i nimic, ma consolez cu gandul ca si voi ceilalti ati fost candva ca si mine.si ca maine, poimaine, altcineva va spune acelasi lucru cand isi va fi creat un spatiu in care sa isi astearna gandurile, sa glumeasca, sa invete de la altii sau sa se simta bine.