De ce fumez?

Recunosc ca ideea de postare mi-a venit acum cateva minute la o cafea asezonata bineinteles cu ....o tigara.Urmaream fumul violet (poate o fi alb sau gri sau cum vreti voi, dar eu il vad violet) si ma gandeam de ce oare nu pot sa ma las de tigari.Stiu, o sa ziceti, ca nu am vointa, ca nu-mi doresc cu adevarat asta, ca... Adevarul gol golut e ca nu pot, in primul rand si in al doilea nici nu vreau.Am incercat tot felul de remedii homeopate si de alta natura, plasturi, prostii din astea, insa fara rezultat.
Am zis, ca 90% dintre romani, ca atunci cand o ajunge pachetul la 10 lei o sa ma las.Am avut o tentativa, firava ce-i drept, insa am descoperit tigarile din vama sau de la moldoveni, evident la jumate din pret.Si mi-am zis ca e mare smecherie...
Nu ma sperie mesajele de pe pachete, cunosc efectele negative asupra sanatatii si a buzunarului, dar va jur ca nu pot sa ma las.
E drept ca stressul de la locul de munca intrece orice limita uneori si simt ca o tigara ma calmeaza (stiu ca nu au legatura de fapt si ca totul porneste de la domnul cap), ca in club nu pot sta fara sa ma ating de iarba senorului cu coarne, ca atunci cand sunt trista sau plictisita trag un fum...
De ce fumez? Pentru ca ma definieste, imi place si pentru ca e singurul meu viciu.Am voie sa am macar un viciu in viata asta? Si daca nu, cum sa fac sa scap de el?

batranete...

Ma gandeam zilele trecute cum trec toate sarbatorile in iuresul lor nebunesc, cum trec anii, cum se duce timpul intr-o clipita de parca ar fi fugarit, cum ajungem sa avem tamplele ninse si sa ne amintim cu nostalgie de anii tineretii..
Si vreau sa intreb: va e frica de batranete? Sau va e teama sa imbatraniti? Si daca da, de ce?
Mie personal imi era odata teama si visam sa descopar elixirul vietii si al tineretii vesnice.Apoi am crescut si am inteles ciclul natural al existentei.Dar tot mi se pare ca timpul trece foarte repede...sau de fapt el nu trece repede, ziua noastra are tot 24 de ore, dar in realitate ar numara doar vreo 16 ore..zic conspirationistii sau cei iluminati.
Si in iuresul cotidian, cu o viata din ce in ce mai grea, cu preturi ce cresc precum Fat Frumos, cu drumuri nashpa, pline de gropi sau asfaltate ca si cum ar fi fost aruncate din avion, mai avem oare timp sa ne gandim la noi? La cat de multe am realizat pana acum, la ce ar mai fi de facut, cui mai avem sa cerem iertare, pe cine mai avem de iertat, care ne sunt prioritatile sau unde vrem sa ajungem?
Insa revin la intrebare: va e frica de batranete?...

la multi ani...cu intarziere...

La multi ani tuturor!!!! Sa aveti un an mai bun si mai altfel decat cei de pana acum! Sa fiti sanatosi si plini de viata, caci in timpurile astea grele doar optimismul ne mai salveaza.
Si pentru ca sfarsitul de ani mi l-am petrecut la Tusnad, o sa va spun si cateva impresii.In primul rand peisajul e de vis, pacat ca noi toti migram iarna doar spre Valea Prahovei si mai putin catre Tusnad, Balvanyos, Praid si alte statiuni din zona judetelor Harghita si Covasna.
In al doilea rand preturile sunt super convenabile.Am mancat la Balvanyos, la restaurantul Cetate, mancaruri cu specific unguresc (va recomand din tot sufletul gulas de fasole in pita - e fenomenal!!!!), pui de balta, tocana de mistret si alte nebunii din astea, plus bautura, cafele, garnituri si nota de plata a fost de 190 lei pentru 11 persoane.
Partea proasta in zona e ca nu sunt multi turisti si punctele de atractie vestite pe vremuri si-au mai inchis portile.Mi-au placut lacul Ciucas, cu restaurantul plutitor, izvoarele cu apa minerala, lacul Sfanta Ana...
A fost frumos, obositor, galagios, intr-un cuvant a fost...ceva de care o sa imi aduc aminte cu placere multi ani de acum inainte.