"Toti traim sub acelasi cer, dar nu toti avem acelasi orizont." Konrad Adenauer

sâmbătă, 27 februarie 2010

Gospodina

"O furnica duce-n spate
Un graunte jumatate.
-Incotro, fugi, surioara?
-Ia ma duc si eu la moara.

Si-s grabita, si-s grabita,
Ca mi-i casa ne-ngrijita,
Si mi-s rufele la soare
Si copiii-mi cer mancare.

Ca la noi in musuroi,
Unul drege, zece strica
Si de n-as fi eu voinica,
Ar fi vai si-amar de noi."

Asa definea Otilia Cazimir o ...gospodina.Si pentru ca e sambata si pentru mine e zi de curatenie, ma gandeam sa intreb: mai este cineva dintre voi dragele mele care se gandeste sa rastoarne casa si sa descopere in fiecare coltisor un firicel minuscul de praf ce nu se vede nici la microscop?

Mai e cineva asa:



Sau poate asa:



Eu una am terminat pe ziua de azi.Poate si fiindca nu am avut somn si la 6.30 am fost in picioare? Si cand e sa ma trezesc sa ma duc la munca, ma jeluiesc de parca ma duc la taiere...

miercuri, 24 februarie 2010

Dragobetele........



Fiul Babei Dochia, Dragobetele este echivalentul Sfantului Valentin si simbolizeaza sarbatoarea dragostei in traditiile romanesti. Sarbatorit pe 24 februarie sau 1 martie, Dragobetele este un obicei romanesc care marcheaza inceputul primaverii. In mediul rural, Dragobetele se sarbatorea prin logodne simbolice si prin jocuri de iubire. In mediul urban aceste traditii sunt inexistente, Dragobetele fiind umbrit de Valentine’s Day, o sarbatoare de imprumut occidental.

Modul de a sarbatori Dragobetele este diferit de la o regiune a tarii la alta: petreceri in aer liber, dansuri, jocuri, discutii in jurul focului, saruturi, logodne simbolice etc. Exista si obiceiul ca fetele mari sa stranga si sa pastreze cu grija apa cu proprietati magice din zapada netopita sau de pe florile de fragi. Un alt obicei este zburatoritul cand fetele tinere coborau in fuga spre sat, fiind urmarite de flacaii indragostiti. Despre toti cei care nu doreau sa sarbatoreasca de Dragobete, se spunea ca vor ramane singuri tot restul anului.

Dragobetele este sarbatoarea bunei dispozitii si a iubirii in grai romanesc!Si chiar daca este mai putin cunoscut decat de acum celebrul Sf.valentin, este o sarbatoare neaosa de care trebuie sa ne bucuram si sa ne mandrim, in acelasi timp.



Va urez sa fiti mai senini azi, sa aveti inimile deschise si sa primiti cu mult drag in sufletele voastre dovezile de iubire ce vi se vor aduce!

marți, 23 februarie 2010

Joaca de-a gospodaria

Cum lunile astea sunt intr-un fel de concediu de doua feluri, deci stau destul de mult pe acasa, am experimentat tot felul de mancaruri si retete, in cautarea elixirului perfect.Nu l-am gasit, in schimb mancarea mi-a reusit destul de bine.Zic eu...
De obicei imi place sa gatesc.Chiar am facut o pasiune, insa aceasta pasiune moare subit cand vin, in timpurile bune, pe la ora 17 de la munca, obosita rupta si plina de nervi..Dar zilele astea am fost in dispozitie buna si mancarea mi-a iesit la fel.

Sa va spun ce fac eu dintr-un pui.Il transez cu incredere, pieptul il fac snitele sau il pun la salata bouef, pulpele le fac ori la cuptor cu garnitura ori mancare cu diverse legume (fasole pastai, mazare, cartofi, etc), aripile si restul le fac ciorba, supa sau orez asezonat cu nelipsitele legume.Sunt ori nu sunt o gospodina econoama? :))

Azi am avut chef de snitele.Am taiat pieptul, am pregatit compozitia (2 oua, delicat, lapte si o urma de faina), am sarit peste faza cu pesmetul pentru ca nu aveam si dupa ce am tavalit fasiile de piept prin compozitie, le-am prajit in ulei incins.
Rezultatul:



Le puteti servi calde sau reci, cu legume sau fara (eu am inceput sa prefer de ceva vreme garnitura de broccoli fiarta, cu putin unt, sare si piper deasupra).

Am trantit si o supa crema de legume (de cred ca o sa ma inverzesc de atata verdeata) si mai pe seara, dupa ce ma linistesc o sa prepar si niste gogosi a la mariana.Yammy...

luni, 22 februarie 2010

Femeia

Va anunt din start ca nu sunt o feminista convinsa.Am fost in tineretile mele "zbuciumate", dar acum, la "batranete", m-am mai pototlit...zic eu si bine zic.
Ce e o feminista? O persoana, neaparat de sex feminin, care sustine si apara drepturile femeilor.Si astea sunt multe, nu gluma.Nu mai imi place ideea de feminista, dar o imbratisez cu mult drag pe cea de feminina.

Si asta ma duce cu gandul la o perioada pe care eu o ador, cea interbelica, cand femeia nu iesea din casa nearanjata nici daca o picai cu ceara, cand iubea ciorapii de matase cu dunga pe care ii purta chiar daca zapada scartaia sub picioare, cand palariile nu erau un moft sau un trend, ci erau un mod de a fi ... femeie.



Uitam sa fim feminine, delicate, tandre.Nu cu sau pentru altii, ci pentru noi insene. Uitam ca a fi femeie este o ceva minunat, ce trebuie cultivat zi de zi.Si chiar daca pierdem timp cu machiaj, aranjatul parului, epilat, cutreierat magazine si multe altele, pana la urma rezultatul merita nu?Caci orice femeie, chiar daca nu arata asa...



este in felul ei o diva.

Perioada interbelica imi place pentru ca imbracamintea sublinia femeia, ii conferea delicatete si frumusete in aceelasi timp.Hainele ce doar lasa sa se ghiceasca sunt mult mai interesante si incitante decat cele ce arata totul de la prima vedere...



Poate sunt cam mult romantica si visatoare, poate ar trebui sa-mi placa vedetele prezente si nu cele din timpuri apuse, dar mie mi se par de o mie de ori mai feminine si mai femei decat multe din papusile care umplu in zilele noastre sticla televizorului.
La urma urmei, fiecare cu piticu lui...

vineri, 12 februarie 2010

Un colt de suflet


Un colt de suflet..asa consider eu cartile.Cred ca inainte sa invat sa merg, am invatat sa citesc.Si recunosc, prietenul cel mai drag in copilarie mi-au fost cartile, pentru ca puteam fi orice vroiam.Intotdeauna mi-a placut sa citesc si sa scriu.Proza, pentru ca la poezie sunt teroare.Serios, in afara de rima alba, toate imi ies precum niste cantece.. :))
Ciudat este ca am considerat mai mereu cartile ca pe niste copii ai mei.Daca imprumut orice altceva, daca pentru prietenii apropiati m-as trezi si la 1 noaptea si m-as duce daca m-ar chema, daca as da orice, ei bine, ce nu as imprumuta niciodata ar fi cartile. Nu-s egoista si nici fixata pe o chestie anume, numai ca...nu-mi place sa dau carti.Lumea lor m-a fascinat si m-a purtat peste tot in univers.Nu am un gen preferat care sa imi placa, insa cartea mea favorita este, asa dupa cum apare si pe blog, "Shirley" de Charlotte Bronte.De ce? Nu stiu..Stiu doar ca atunci cand eram suparata sau trista sau oricum altfel, dar nu fericita, cartea asta m-a ajutat mereu sa depasesc starea respectiva.
Poate exista terapia prin carti? La mine exista si as recomanda-o oricui.Si recunosc ca am uitat de ceva vreme sa-mi pun mintea la lucru.Sa o tin treaza, cum se zice.Dar ma revansez eu..
Voua ce carte va este de capatai? Ce carte va e atat de draga, incat sa va ramana la suflet o viata?

miercuri, 10 februarie 2010

amintiri din copilarie


Ma uit pe geam si brrrrrrrr....lumea e inghetata in jur, zapada e cat cuprinde, frig la fel..si ma gandesc ca poate daca nu as fi fost soferita, zapada ar fi avut alt farmec.Insa pentru mine cand ninge e o mare problema.Masinuta mea e una cu peisajul din jur, trebuie sa o perii, sa o curat, sa o dezmortesc, unde mai pui ca se consuma si o caruta de carburant, de parca ar fi tractor... In fine, nu despre asta am inceput sa scriu.
Am ignorat zilele trecute problemele legate de masina=zapada=drumuri=gropi si mi-am adus aminte de copilarie.De zilele cand zapada era un motiv vesnic de joaca, de bucurie si de pantaloni uzi care pana ajungeam acasa se faceau ca o scoarta si muream de frig.Dar merita...Mi-am amintit de casa copilariei, de lemnele ce trosneau in teracota si aroma merelor pe care le puneam pe plita la bucatarie sa se coaca.
Si imi este ciuda ca atunci nu intelegeam magia copilariei si vroiam sa fiu mare.Iar acum, dupa ce am vazut cum e sa fiu "mare", imi doresc, chiar si pentru o clipa, sa fiu din nou pitic, fara grija zilei de maine si fara probleme.
E o nostalgie care ma prinde uneori fara sa-mi dau seama, pentru ca la mine amintirile din copilarie se leaga de bunici, de casa, de gradina plina cu flori vara si de oamenii de zapada (cam strambi, ce-i drept) ce vegheau curtea inundata de zapada, iarna.
Amintirile voastre din copilarie cum sunt? Ale mele miros a cozonac proaspat si a mere coapte...