traditii de sfantul andrei

astazi e o zi speciala.e ziua sfantului andrei.si chiar daca pentru multi inseamna doar petreceri, ocazia de a spune la multi ani, de a primi cadouri si de a se simti rasfatat/a, totusi e bine sa ne gandim, fie si pentru o clipa, la insemnatatea spirituala a datei de 30 noiembrie 2009.
Sfântul Andrei este cel care a botezat primii creştini pe teritoriul ţării noastre, fiind considerat patronul spiritual al românilor.Sursele bisericeşti vorbesc despre faptul că Sfântul Andrei a fost răstignit pe o cruce în formă de X cu capul în jos, căreia i s-a spus „Crucea Sfântului Andrei” şi care se regăseşte pe steagul Scoţiei.Legendele spun că în noaptea Sfântului Andrei (29/30 noiembrie) se practică ritualuri cu scopul de a proteja oamenii, animalele şi gospodăriile. Este noaptea în care spiritele negre bântuie locurile pământeşti.
Legendele din Bucovina spun că în noaptea Sfântului Andrei lupii încep să vorbească şi îşi mişcă gâturile înţepenite. Cel ce vrea să audă vorbele lupilor, va muri repede, iar dacă un om este atacat de lupi acesta se va transforma în vârcolac.
Sărbătoarea Sfântului Andrei este prevestitoarea ursitului pentru fetele tinere nemăritate. Se spune că un fir de busuioc aşezat sub pernă face ca în vis să apară imaginea ursitului.De Sfântul Andrei se poate afla prognoza pentru anul următor. Tradiţia spune că se iau 12 cepe care se duc în podul casei şi se lasă acolo până în seara de Crăciun. Fiecărei luni a anului îi corespunde o ceapă. Cepele care s-au stricat semnifică luni ploioase cu grindină, iar cele care au încolţit, luni favorabile pentru recoltă. La fel se face şi cu grâul care este pus la încolţit pentru fiecare membru al familiei. Cel al cărui grâu este frumos şi înalt se spune că va avea un an bun cu bani şi sănătate. Dacă în noaptea Sfântului Andrei este senin şi cald, atunci vom avea o iarnă blândă, dacă este ger, vom avea o iarnă grea.
Sunt multe traditiile legate de aceasta sarbatoare.Noi cei care locuim la oras le-am pierdut undeva pe drum sau poate au ramas undeva ascunse adanc in suflet, dar ne este teama sa le aducem la suprafata...poate vom fi ridiculizati sau luati in ras pentru ca mai continuam sa credem in povesti.parerea mea este ca toate traditiile astea sunt parte din noi si ne fac sa fim ceea ce suntem in prezent.

poze...

2012

aseara am urmarit un film destul de interesant, dezvoltat pe un subiect relativ nou, ca si interpretare (sfarsitul pamantului in anul 2012), dar destul de vechi (daca e sa ne luam dupa toate povestile sau teoriile despre sfarsitul vietii asa cum o stim noi).2012 e un film care impresioneaza prin efectele speciale si prin viteza cu care se succed scenele, ritmul alert fiind cel care te tine in suspans pana la final.povestea in schimb e clasica, adaptand mitul potopolui si al arcei lui noe in timpurile moderne.eu il vad ca pe o alta viziune a sfarsitului, mai devastatoare si mai cutremuratoare decat toate celelalte.
21.12.2012 e data prezisa in calendarul mayas a fi sfarsitul pamantului.desi, daca stam bine si ne gandim, anul 2000, prezis a fi tot de final, a trecut si nimic grav nu s-a intamplat.mi se pare incredibila capacitatea mayasilor de a prezice evenimente ce aveau sa se intample abia dupa sute de ani.si incredibila puterea de a aproxima durata unui an in 365,2420 zile, deci cu o eroare de 0.0002 % fata de calendarul gregorian, pe care il folosim in prezent si care a fost introdus in Europa in 1582.
dar ca sa revenim la film, vi-l recomand daca sunteti amatori ai genului.suspans, efecte speciale din plin, sfarsit previzibil, lacrimogen, optimist.daca intr-adevar 2012 va aduce cu el sfarsitul lumii asa cum o stim noi, ramane de vazut.oare traim in ignoranta, fara a fi avertizati ca asa va fi sau traim pur si simplu deoarece nu se va intampla nimic? nu stiu.e o intrebare la care nu am raspuns.poate voi aveti.

magic day

nu se vrea a fi o postare adevarata, ce poate fi comentata si adnotata. se vrea a fi un moment de respiro si de putina liniste. uneori, in valtoarea vietii, avem nevoie de un moment de liniste. asa cum avem nevoie de imbratisarea celui drag, de zambetul de dimineata cand te trezesti si soarele te mangaie pe fata, de chipul drag si, uneori uitat, al mamei.magic day poate fi in fiecare zi pentru noi.
e nevoie doar sa deschidem ochii mari si sa ne bucuram de tot ceea ce ne inconjoara.caci minunile si zambetele care ne fac viata mai altfel se nasc uneori din lucrurile marunte.

impresii dintr-un week end

a trecut si week endul asta.ultimul cu soare si multa, multa caldura (dupa cum prevad meteorologii).vremea a fost superba, peisajele de vis si compania placuta.va recomand din suflet sa mergeti sa vizitati Vulcanii Noroiosi din judetul Buzau.acum ii inteleg pe cei care comentau senzatia extraordinara pe care o incerci cand calci pe solul negru, ars, crapat precum o coaja de paine tinuta la soare si te asezi langa un con ce bolboroseste povesti numai de el stiute.si mai apoi merita vazut tot drumul catre Brasov prin Intorsura Buzaului.chiar daca e greu, obositor si uneori dificil, merita sa vezi barajul de la Siriu, Vulcanii Noroiosi, cele doua viaducte, sa simti aerul tare si rece de munte si sa uiti de tot si toate.superba Biserica Neagra din Brasov, impresionanta Piata Sfatului, cu stradutele ei inguste si viu colorate, bijuteria Castelul Peles (desi din cauza reparatiilor capitale, nu se pot vizita decat cam 10 camere din cele 90 cate are in totalitate), obositor in prima jumatate, dar magnific in rest drumul catre cascada Urlatoarea, superb drumul catre Muntele Rosu, intim si delicat aerul din Cheia si Valenii de Munte, natura salbatica si mult, mult soare in Slanic Prahova.
dar cum nu se putea sa fie totul perfect, singura lovitura serioasa a fost cea primita la vila unde am avut cazare.dar asta e alta poveste pe care tin sa o spun.maine o sa fie o postare fara vorbe.doar fotografii.de suflet.

inceput de week end

gata, a mai trecut o saptamana.mai buna, mai rea, depinde de fiecare dintre noi cum a stiut sa o faca mai frumoasa sau dimpotriva mai gri.printre vesti despre bani, salarii, concedii in perioada de iarna, prime pe care le asteptam sa vina (sa speram ca o sa vina si nu o sa ne lase tocmai atunci cand ne e lumea mai draga), criza economica, somaj din ce in ce mai mare, rate la banci care se maresc intr-o zi cat fat frumos intr-o luna (ca de, euro e stapan absolut, iar leul e ceva mic si trist ce seamana mai mult cu un soricel speriat de propria umbra), m-am gandit sa palavragesc cate ceva despre week end.desi, sincera sa fiu, dulcea limba romaneasca are un corespondent pentru acesta, si anume banalul si prafuitul "sfarsit de saptamana".dar parca suna mai funky si mai delicious week end, nu?
in fine, sa trecem peste nuante si sa revenim la ale noastre.am avut o saptamana grea recunosc, dar am decis sa o uit si sa ma bucur de cele doua zile libere pe care le am.asa ca, inarmata cu o doza buna de optimism (ca nu vreau sa ma gandesc ce ma asteapta la munca in lunile de iarna ce vor veni), m-am hotarat, de fapt ne-am hotarat (ca de aia suntem doi, ca sa facem lucrurile impreuna) sa evadam la munte.astept cu drag sa respir aerul curat de munte, sa beau un vin fiert cu scortisoara si sa urc, poate, si la babele.si m-am mai decis ca, chiar de nu voi avea buzunarul doldora cu bani, ma voi simti bine.si voi savura la maxim fiecare clipa, precum savurez
o inghetata in zilele toride de vara.
va doresc sa aveti un week end minunat, cu mult soare atat afara, cat si in suflet.ne auzim curand, caci microbul de a scrie ma va atrage cat de curand catre proaspatul meu blog.
http://www.you-tube.ro/peisaje-iarna--nicu-alifantis--v119795.html

salutare! urmele pasilor mei abia se zaresc in marea de frunze ce acopera totul acum, la sfarsit de toamna.cam asa ma simt si eu intrand in marea familie a celor ce detin un blog.dar nu-i nimic, ma consolez cu gandul ca si voi ceilalti ati fost candva ca si mine.si ca maine, poimaine, altcineva va spune acelasi lucru cand isi va fi creat un spatiu in care sa isi astearna gandurile, sa glumeasca, sa invete de la altii sau sa se simta bine.