"Toti traim sub acelasi cer, dar nu toti avem acelasi orizont." Konrad Adenauer

vineri, 25 decembrie 2009

sarbatori fericite!



Un Craciun minunat va doresc, plin de magie, fericire, pace in suflete si bucurii alaturi de cei dragi.Fie ca nasterea Domnului sa ne aduca liniste si puterea de a merge mai departe.Sa fim mai buni, mai ingaduitori si mai apropiati unii de ceilalti.
Sarbatori fericite!!!!

miercuri, 23 decembrie 2009

pregatiri de Craciun...


In fiecare an vine Craciunul.In fiecare an Nasterea Domnului e un eveniment special.. EL se naste de 2.000 de ani in fiecare an si totusi de fiecare data parca se naste prima oara.Sentimentul pe care eu il am e magic.Dar despre el o sa postez la vremea potrivita.Acum vreau sa vorbesc strict despre pregatiri.
Nimic nu e mai frumos decat sa-ti petreci Craciunul acasa, alaturi de cei dragi..Daca de Revelion am plecat mai mereu, de Craciun am fost intotdeauna alaturi de familia mea.Mirosul de sarmale, aroma cozonacului cu nuca, sclipirile globurilor din brad in noaptea venirii Mosului, bucuria deschiderii cadourilor e unica.Pentru mine sunt momente pe care le retraiesc in fiecare an la fel de intens.
Chiar daca ai mei nu mai sunt, chiar daca fratele meu e plecat "afara", pastrez traditiile invatate de la bunici...fara ele as fi trista, mult prea trista, iar casa ar fi mult prea pustie pentru mine.
Ideea e ca nebuneala asta de Craciun, orele tarzii care te apuca prin bucatarie robotind, te apropie de cei dragi mai mult decat iti imaginezi.Nu e important sa pregatesti tone de mancare, important e sa pui mult suflet si multa dragoste in ceea ce pregatesti.
As mai avea multe de spus, dar va las pentru ca mi-au crescut cozonacii si e vremea de copt.Parca lucrez la brutarie, atat de cald e in bucataria mea..

luni, 21 decembrie 2009

naked truth...preluat de la Cris


Iaca preiau si eu leapsa de la Cris...

1. Numeste cea mai mare frica a ta!
Frica de singuratate.

2. Idealul tau in viata este..
Sa fiu fericita si implinita.Atat personal, cat si profesional.

3. Dorinta ta cea mai ascunsa...
Sa o pot aduce pe mama inapoi.

4. O persoana pe care o admiri.De ce?
Bunica mea, care din pacate nu mai e langa mine.De ce? Pentru ca a fost o luptatoare si a supravietuit unui razboi, unei perioade de foamete si multor altele.Singura, pentru ca sotul i-a murit in razboi.

5. Cel mai frumos cadou primit vreodata (de la cine, de ce ti-a placut si cu ce ocazie?)
Toate cadourile au fost speciale pentru mine.Nu pot sa le clasific, insa in suflet mi-au ramas intipariti o pereche de cercei din aur, garnisiti cu rubine veritabile, mostenire de familie.Tinerete nebunie....i-am pierdut, evident.

vineri, 18 decembrie 2009

ultima zi de munca...


azi e ultima zi de munca de pe anul asta.ultima zi de munca, intaia zi de relaxare.
vorba vine, pentru ca am atatea de facut, incat mi-as dori ca ziua sa aiba 50 de ore si nu 24.dar, tinand cont ca sunt rapida si expeditiva cand vine vorba de curatenie, ma mai linistesc.
insa cand ma gandesc ca urmeaza traditionalul sort in gat si umplerea bucatariei pana la refuz cu oale, cratiti, tigai (de parca as face expozitie de ustensile) ma cam ia cu un fior rece pe sira spinarii...
dar sa nu divaghez.AZI E ULTIMA ZI DE MUNCA.INTRU IN CONCEDIU!!! URAAAA!!!!!!!
il asteptam ca pe o raza de soare pe ninsoarea crancena de afara, ca pe o cafea aburinda cand ma intorc acasa dupa tranta cu nametii, ca pe ce vreti voi..

joi, 17 decembrie 2009

cumnata...



Ma gandeam intr-una din zile la diferentele dintre tinerii din ziua de azi si tinerii din ziua de ieri, asa cum am fost eu.Parca noi, cei care am trecut pragul celui de-al treile deceniu de viata eram altfel.Aveam alte aspiratii, alte vise, alte modalitati de a ne petrece timpul liber.Si noi eram rebeli fara cauza si noi consideram parintii demodati si netrecuti prin viata.
Si eu zambesc azi pe sub mustata (desi nu am, dar vorba vine) cand ma gandesc cat de importanta eram in fata mamei si cum le mai stiam eu pe toate, de parca pamantul se nascuse odata cu mine sau eu eram cea care descoperise focul..Dar cred ca toti suntem teribilisti in felul nostru si cu cat ne maturizam si ne gasim drumul in viata, cu atat mai repede uitam cum am fost cand aveam 18 ani..
Dar nu despre asta am vrut sa scriu, dar iata ca m-am lasat dusa de val..Cumnata mea, Mariana, alintata Marichuy, are 19 ani si se lauda ca peste mai putin de o luna va implini 20.Adica va trece cu mult fast in cel de-al doilea deceniu de viata. :D
Deja e batrana si deja se comporta ca atare..glumesc, evident, caci eu consider ca abia si-a deschis aripile ca sa invete sa zboare.
Intre noi e o diferenta de varsta destul de semnificativa, insa asta nu ne impiedica sa ne intelegem foarte bine si sa fim prietene.Are doar 19 ani, cum v-am zis, dar ma pot baza pe ea in orice situatie.E desteapta, sufletista, iubeste animalele la fel de mult ca si mine si se pricepe foarte bine la bucatarie.
Nu vreau sa o laud prea mult, pentru ca parca vad aparandu-i doua cornite prin parul ei blond cenusiu.Ideea e ca nu trebuie niciodata sa uitam ca am fost la varsta lor candva, ca am avut aceleasi probleme, ca am iubit si am fost raniti si am considerat ca viata nu mai are niciun rost, ca am fost debusolati, tristi sau am avut impresia ca nu suntem luati in serios.
Uitam foarte des ca am fost tineri, ca am tinut lumea in palma si am avut universul la picioare.Pierdem undeva pe drum bucuria de a trai, apasati de grijile cotidiene, inocenta de a visa si dorinta de a pastra in suflet copilul din noi.
De aceea eu imi petrec majoritatea timpului cu ea.Imi place sa o vad exuberanta, plina de viata, cu atatea planuri de viitor si cu atatea vise.Si asta ma face sa ma simt optimista, fericita si multumita ca este langa mine.
Si ca sa nu cad in butoiul cu melancolie, devin sugubeata.Priviti poza si spuneti drept: nu-ia asa ca am o cumnatica frumoasa? La fel ca mine.. :))

miercuri, 16 decembrie 2009


Ei bine, cred ca azi m-am captusit cu o raceala de toata frumusetea.Desi sunt o fire rezistenta si nu prea bag in seama coana raceala care imi tot da tarcoale la inceputul anotimpului rece, totusi am descoperit cum ca batistele de unica folosinta devin tot mai putin in buzunar, ca nurofenul pentru raceala si gripa dispare din folie tot mai rapid, iar nasul mi se inroseste timid, la inceput, pentru a culmina ulterior in ceva rosu, usor bombat...precum nasu' clovnilor.
O sa incerc si niste remedii naturiste.
Am auzit ca:

- Pentru a respira mai usor se toarna 1-2 picaturi de ulei de menta, adaugand eventual ulei de eucalipt si lamaie, pe o batista si se inhaleaza.

- Se renunta (sau macar se incearca a se renunta), cat timp sunteti racit, la lapte si produse lactate, deoarece acestea amplifica disconfortul si stimuleaza secretiile. Fumatul este si el mult mai daunator in cazuri de raceala si gripa (aici sunt lovita in amorul propriu, deoarece nu sunt dependenta de tigara, dar...fumez).

- Daca facem o baie cu sare, putem scapa usor de raceala, daca nu este foarte avansata. Pentru a realiza asta, punem doi pumni de sare amara in cada cu apa fierbinte si stam cat putem, inca de la primele simptome ale racelii (chestia asta cu sara amara nu am prea inteles-o, deoarece eu credeam ca exista doar sare si atat).

- Un alt remediu impotriva racelii, cunoscut de demult, este legat de otet. Se pune o pereche de sosete de lana in apa rece cu otet. Compozitia se alcatuieste din 6 linguri otet la 1/2 l de apa. Dupa ce se storc, se iau in picioare si pe deasupra se pune o pereche de sosete uscate. Putem chiar sa dormim cu sosetele in picioare.

Si am mai auzit ca e bun usturoiul, dar nu prea m-a pasionat, pentru ca organismul meu are niste reactii foarte ciudate cand consum usturoi.Asa ca mai bine sar peste reteta cu pricina.
Si, dupa cum spunea prietena mea Broscuta Ofensata, am ajuns sa car dupa mine punguta cu doi bani.Daca ar fi plina cu banuti de aur, ar fi ceva, dar din pacate e pline cu medicamente, alifii cu camfor si batiste de unica folosinta.Bina ca macar nu am febra si alte minuni...

marți, 15 decembrie 2009

conditii de iarna..


M-am trezit dimineata, mi-am facut o cafea si m-am pregatit vitejeste sa plec la drum. Ma cam grabeam oarecum deoarece aveam un proces destul de important la Focsani.Ma sacaia ideea ca mi se stricase motorasul (sau cel putin asa ii zic eu, va rog soferi cu mai multa experienta nu radeti) de la stergatoare si nu mai aveam cum sa folosesc lichidul de parbriz...Asta era singura mea problema, insa, mi-am aruncat, nici eu nu stiu cum, privirile pe geam.Si surpriza mare, mare de tot..
Afara ningea, iar drumurile erau acoperite cu zapada.Si atunci, chiar m-am panicat.
Masina, bebita mea, nu era echipata de iarna.Nu avea cauciucuri, iar cele de vara consideram eu ca erau deja uzate, in felul lor.
M-am inarmat cu mult tupeu si am pornit vitejeste la drum.Numai ca, dupa cateva sute de metri, am prins gospodareste o portiune cu gheata si nu m-am mai oprit decat .... intr-un pom.Din confruntarea finala, botita a iesit evident masinuta mea.
Acum, recunosc ca mi-au trecut nervii, frica, supararea, dar a ramas intrebarea.Unde sunt utilajele de deszapezire? Unde sunt nisipul, traditionala sare si altele?Ce ma enerveaza e ca pe noi, iarna ne ia mereu pe nepregatite.De parca, in fiecare an, Mos Craciun ar fi sosit pe placa de surf, imbracat sumar in slipi si cu ochelarii de soare pe nas.
Vine iarna, dragele mele autoritati.Vine zapada, poleiul, gheata.In niciun caz nu vine vara, cu temperaturile ei de peste 40 de grade.
Si oricat as vrea sa nu ma enervez, nu pot.Pentru ca o banala ninsoare a transformat un oras intreg intr-un patinoar in aer liber..

vineri, 11 decembrie 2009

pentru el


ne chinuim in viata sa intelegem ce vrem, mai intai, pe urma ce drum sa urmam si apoi cum va fi existenta noastra langa omul pe care ni-l imaginam din copilarie.unele ne dorim printi calare pe cai albi precum laptele, altele ne dorim un suflet cald si tandru, altele ne dorim doar sa fie cineva alaturi.
si cu iluzii de copile necoapte, ametite de filmele de dragoste americane, ratacim prin viata in cautarea partenerului perfect.care sa ne completeze si care sa ne faca sa fim intrege.si eu am alergat dupa o iluzie creata in copilarie, insa am inteles pe drum ca perfectiunea exista doar in filme si in cartile create de sandra brown (care, a propos, faceau furori imediat dupa 1989).
si m-am intrebat deseori ce este iubirea si cum o recunosti atunci cand se strecoara in calea ta.cum poti sa iti dai seama daca persoana de langa tine este cea alaturi de care vrei sa imbatranesti si sa depeni amintiri cand timpul iti va ninge fulgi de zapada in plete...
nu am gasit raspunsul atunci, insa apoi am inteles ca iubirea inseamna mult mai mult decat primul fior, prima noapte de dragoste sau primul te iubesc.
iubirea e...iubire.exista sau nu.nu poate fi cuantificata, nu poate fi masurata, nu poate fi uitata.iubirea inseamna sa vrei sa te trezesti langa celalalt dimineata, sa-i vezi parul ciufulit si obrazul cu urma de la fata de perna, sa faci cafeaua si sa duci cu tine in dormitor aroma boabelor proaspat prajite, sa fii la munca si sa te intrebe pe mess cand vii acasa pentru ca el, in ziua lui libera, a gatit pentru tine.
iubirea inseamna sa ierti, sa uiti de certuri, sa daruiesti, sa bucuri, sa alini.
iubirea e magica.iar eu dedic aceasta mica epistola unei persoane speciale din viata mea.i-o dedic lui.doar lui.

joi, 10 decembrie 2009

luna decembrie


aseara am fost in hypermarketul real si mi-am dat seama, cu groaza ce-i drept, ca a inceput febra/nebunia cumparaturilor.parcarea era plina, de parca jumate din oras navalise sa-si burduseasca frigiderele cu mancare, oamenii forfoteau cu carucioarele pline ochi, iar cozile la casele de marcat erau considerabile.
si ma gandeam, in sinea mea, daca acum e atata aglomeratie si e doar o banala zi de miercuri, oare cum o sa fie in preajma sarbatorilor? probabil o sa stai la coada cate 2 ore, o sa te imbrancesti cu un contracandidat ce a ochit aceeasi punga de faina ca si tine, o sa cumperi nu stiu cate kilograme de ulei (sa fie acolo, ca nu se stie niciodata), o sa te arunci la bunataturi (ca doar o data in an e Craciunul, respectiv revelionul) si o sa pleci fara un nasture la haina, dar multumit ca ai reusit sa cumperi tot ceea ce era pe lista..
luna decembrie se mai numeste in limbaj de shopping si luna cadourilor.a banilor cheltuiti cu nemiluita, a cantitatilor industriale de mancare adunata, a dulciurilor de toate felurile si a ce mai vreti voi.
poate ar fi bine daca in toata nebunia asta am reusi sa gasim un strop de luciditate in noi.nu suntem in anul 2012, nu vine sfarsitul pamantului, nu se termina viata noastra odata cu petrecerea de revelion si nici nu reusim sa consumam in totalitate muntele de preparate pe care cu sarg si sudoare il pregatim in fiecare an.
dar, pana la urma urmei, o data in an e Craciunul..ce credeti merita?

duminică, 6 decembrie 2009

sfantul nicolae


azi e sarbatoare.pana si vremea, care de obicei isi imbraca straiele de iarna si ne zambea cu dinti de gheata, e mai blanda.soarele straluce molcom prin ultimele frunze ruginii ce stau sa cada, iar orasul, impodobit de satbatoare, rasuna usor de dulcele glas al clopotelor ce vestesc marea sarbatoare.
traditia spune ca sf.nicolae e ocrotitorul copiilor, al marinarilor, al celor sarmani si obiditi.gasim, daca incercam sa cautam pe net, o sumedenie de legende referitoare la el, la faptele bune pe care le-a facut, la motivul pentru care azi se ofera cadouri si multe altele.
nu despre asta vreau sa vorbesc.ci despre bucuria pe care o simti cand te trezesti dimineata si descoperi, in ghete, ceva bun.sau ceva util.sau doar ceva.nu mai cred de mult in mos nicolae sau in mos craciun, insa ma incanta si acum ideea de a face o bucurie ciuva, de a-i aduce un zambet pe buze si o sclipire in priviri.
caci de fapt, acesta este spiritul care ar trebui sa ne animeze pe toti in zile precum astea.bucurie, dorinta de a face bine, liniste in suflete si multe, multe zambete.
este ziua lui nicolae, a nicoletei si a tuturor celor care poarta nume derivate din acestea.pentru ei, un mare la multi ani, din inima si sa aiba o zi minunata.
pentru cei care nu serbeaza onomastica azi, le doresc de asemenea o zi minunata, plina de cadura, ghetute pline cu de toate si inimi pline de fericire.
cat despre cei mai putin cuminti...fie ca nuielusele sa fie argintate, moi si cat mai putine.
"Ceea ce imi doresc mie iti doresc si tie si voua tuturor!
Este momentul in care ceea ce ne dorim devine realitate prin intermediul visului sau prin intermediul celui drag!"

joi, 3 decembrie 2009

despre prietenie



nu stiu ce parere aveti voi despre prietenie, insa eu cred ca este unul dintre cele mai frumoase lucruri ce i se pot intampla unui om in viata.si vorba unui amic de-al meu, nu conteaza sa ai 100 de oameni in cercul tau de prieteni, dar doar 2 prieteni adevarati..mai bine ai doar 2 oameni in cercul tau, dar stii ca te bazezi pe ei si la 1 noaptea.
despre asta vreau sa vorbesc.despre legatura care se creaza in ani, despre cum pornesti la drum alaturi de prietenii dragi, despre cum ajungi sa depeni amintiri cand parul iti e incaruntit si ridurile iti brazdeaza fata atunci cand razi amintindu-ti de ce a fost odata.." :))
eu, recunosc, am doua prietene mari si late (la figurat, pentru ca la propriu sunt slabute si aparent fragile...iar una din ele mai are "in dotare" ceva care mereu m-a complexat, nu divulg, dar ea sigur o sa stie despre ce vorbesc) pe care le cunosc din facultate si alaturi de care am crescut si m-am dezvoltat ca om.
si mai recunosc ca, desi uneori le-am ratacit prin agenda vietii, le-am recuperat apoi si am reluat legatura ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.si pentru asta tin sa le multumesc, pentru ca m-au suportat asa cum sunt si au fost alaturi de mine in toate momentele importante de dupa 1995 incoace.
si am ajuns la concluzia ca intre prietenii adevarati nu exista secrete ascunse, barfa, invidie sau egoism.exista doar acea stare de bine, de liniste si placere.
si noi barfim la un pahar de suc sau o cafea, si eu le intoxic atunci cand fumez (sunt 1 fumatoare la 2 exemple de viata sanatoasa) si noi plangem atunci cand e cazul si noi impartim aceeasi farfurie cand mergem undeva in oras.asta ne leaga si ne face sa fim deosebite.si mai cred ca, indiferent unde o sa ne poarte viata si indiferent de ce vom face, vom pastra mereu aceeasi legatura de sange care ne-a unit si care nu o sa moara niciodata.
va multumesc dragele mele ca existati in viata mea si ca umarul vostru a fost langa mine atunci cand am avut nevoie.pentru asta va iubesc si tin sa va spun ca sunteti speciale.de ce? pentru ca sunteti prietenele mele de suflet.

marți, 1 decembrie 2009

1 decembrie



nu stiu cum simtiti voi ziua de 1 decembrie sau ce sentimente aveti fata de ea, dar va spun ca pentru mine, recunosc, si-a mai pierdut putin din stralucirea pe care o avea in alti ani.de ce? nu stiu.poate munca e din ce in ce mai stresanta (apropos, eu sunt la munca, nu zic ultima pe baricade, dar oricum printre putinii care lucreaza), poate sentimentele se ascund undeva in strafundul sufletului si refuza sa iasa la suprafata, poate uitam de fapt si de drept ce inseamna 1 decembrie.nu sunt mare patrioata si nici nu ma laud cu sentimente foarte ortodoxe (uneori) fata de tara, insa incerc sa depasesc starile negative si sa ma bucur.sa ma bucur pentru ca e ziua nationala, sa ma bucur pentru ca traim niste vremuri sigure, fara amenintarea razboaielor sau a foametei, sa ma bucur pentru ca efectiv traiesc.
si poate s-ar cuveni sa respectam, macar de ziua asta, pe cei care si-au dat viata pentru ca noi, cei de azi, sa putem spune ca nu depindem de nimic si ca nimeni nu ne dicteaza ce sa facem (ma refer strict la notiunea de stat si independenta nationala).caci la urma urmei, unirea a fost infaptuita de natie, nu de guverne sau partide.si desi au existat voci la 1918 care au contestat trainicia acestei uniri, iata ca dupa atata amar de ani tot aici suntem si poate ca, cu voia celui de sus si forta noastra, vom mai fi aici multa vreme de acum incolo.
asa ca, dragi romani, va doresc sa va bucurati de 1 decembrie, sa sarbatoriti in familie, sa-i imbratisati pe cei dragi si sa le oferiti un zambet larg precum dimineata asta calda si linistita de decembrie.

luni, 30 noiembrie 2009

traditii de sfantul andrei


astazi e o zi speciala.e ziua sfantului andrei.si chiar daca pentru multi inseamna doar petreceri, ocazia de a spune la multi ani, de a primi cadouri si de a se simti rasfatat/a, totusi e bine sa ne gandim, fie si pentru o clipa, la insemnatatea spirituala a datei de 30 noiembrie 2009.
Sfântul Andrei este cel care a botezat primii creştini pe teritoriul ţării noastre, fiind considerat patronul spiritual al românilor.Sursele bisericeşti vorbesc despre faptul că Sfântul Andrei a fost răstignit pe o cruce în formă de X cu capul în jos, căreia i s-a spus „Crucea Sfântului Andrei” şi care se regăseşte pe steagul Scoţiei.Legendele spun că în noaptea Sfântului Andrei (29/30 noiembrie) se practică ritualuri cu scopul de a proteja oamenii, animalele şi gospodăriile. Este noaptea în care spiritele negre bântuie locurile pământeşti.
Legendele din Bucovina spun că în noaptea Sfântului Andrei lupii încep să vorbească şi îşi mişcă gâturile înţepenite. Cel ce vrea să audă vorbele lupilor, va muri repede, iar dacă un om este atacat de lupi acesta se va transforma în vârcolac.
Sărbătoarea Sfântului Andrei este prevestitoarea ursitului pentru fetele tinere nemăritate. Se spune că un fir de busuioc aşezat sub pernă face ca în vis să apară imaginea ursitului.De Sfântul Andrei se poate afla prognoza pentru anul următor. Tradiţia spune că se iau 12 cepe care se duc în podul casei şi se lasă acolo până în seara de Crăciun. Fiecărei luni a anului îi corespunde o ceapă. Cepele care s-au stricat semnifică luni ploioase cu grindină, iar cele care au încolţit, luni favorabile pentru recoltă. La fel se face şi cu grâul care este pus la încolţit pentru fiecare membru al familiei. Cel al cărui grâu este frumos şi înalt se spune că va avea un an bun cu bani şi sănătate. Dacă în noaptea Sfântului Andrei este senin şi cald, atunci vom avea o iarnă blândă, dacă este ger, vom avea o iarnă grea.
Sunt multe traditiile legate de aceasta sarbatoare.Noi cei care locuim la oras le-am pierdut undeva pe drum sau poate au ramas undeva ascunse adanc in suflet, dar ne este teama sa le aducem la suprafata...poate vom fi ridiculizati sau luati in ras pentru ca mai continuam sa credem in povesti.parerea mea este ca toate traditiile astea sunt parte din noi si ne fac sa fim ceea ce suntem in prezent.

joi, 26 noiembrie 2009

poze...













2012


aseara am urmarit un film destul de interesant, dezvoltat pe un subiect relativ nou, ca si interpretare (sfarsitul pamantului in anul 2012), dar destul de vechi (daca e sa ne luam dupa toate povestile sau teoriile despre sfarsitul vietii asa cum o stim noi).2012 e un film care impresioneaza prin efectele speciale si prin viteza cu care se succed scenele, ritmul alert fiind cel care te tine in suspans pana la final.povestea in schimb e clasica, adaptand mitul potopolui si al arcei lui noe in timpurile moderne.eu il vad ca pe o alta viziune a sfarsitului, mai devastatoare si mai cutremuratoare decat toate celelalte.
21.12.2012 e data prezisa in calendarul mayas a fi sfarsitul pamantului.desi, daca stam bine si ne gandim, anul 2000, prezis a fi tot de final, a trecut si nimic grav nu s-a intamplat.mi se pare incredibila capacitatea mayasilor de a prezice evenimente ce aveau sa se intample abia dupa sute de ani.si incredibila puterea de a aproxima durata unui an in 365,2420 zile, deci cu o eroare de 0.0002 % fata de calendarul gregorian, pe care il folosim in prezent si care a fost introdus in Europa in 1582.
dar ca sa revenim la film, vi-l recomand daca sunteti amatori ai genului.suspans, efecte speciale din plin, sfarsit previzibil, lacrimogen, optimist.daca intr-adevar 2012 va aduce cu el sfarsitul lumii asa cum o stim noi, ramane de vazut.oare traim in ignoranta, fara a fi avertizati ca asa va fi sau traim pur si simplu deoarece nu se va intampla nimic? nu stiu.e o intrebare la care nu am raspuns.poate voi aveti.

miercuri, 25 noiembrie 2009

magic day



nu se vrea a fi o postare adevarata, ce poate fi comentata si adnotata. se vrea a fi un moment de respiro si de putina liniste. uneori, in valtoarea vietii, avem nevoie de un moment de liniste. asa cum avem nevoie de imbratisarea celui drag, de zambetul de dimineata cand te trezesti si soarele te mangaie pe fata, de chipul drag si, uneori uitat, al mamei.magic day poate fi in fiecare zi pentru noi.
e nevoie doar sa deschidem ochii mari si sa ne bucuram de tot ceea ce ne inconjoara.caci minunile si zambetele care ne fac viata mai altfel se nasc uneori din lucrurile marunte
.

marți, 24 noiembrie 2009

impresii dintr-un week end

a trecut si week endul asta.ultimul cu soare si multa, multa caldura (dupa cum prevad meteorologii).vremea a fost superba, peisajele de vis si compania placuta.va recomand din suflet sa mergeti sa vizitati Vulcanii Noroiosi din judetul Buzau.acum ii inteleg pe cei care comentau senzatia extraordinara pe care o incerci cand calci pe solul negru, ars, crapat precum o coaja de paine tinuta la soare si te asezi langa un con ce bolboroseste povesti numai de el stiute.si mai apoi merita vazut tot drumul catre Brasov prin Intorsura Buzaului.chiar daca e greu, obositor si uneori dificil, merita sa vezi barajul de la Siriu, Vulcanii Noroiosi, cele doua viaducte, sa simti aerul tare si rece de munte si sa uiti de tot si toate.superba Biserica Neagra din Brasov, impresionanta Piata Sfatului, cu stradutele ei inguste si viu colorate, bijuteria Castelul Peles (desi din cauza reparatiilor capitale, nu se pot vizita decat cam 10 camere din cele 90 cate are in totalitate), obositor in prima jumatate, dar magnific in rest drumul catre cascada Urlatoarea, superb drumul catre Muntele Rosu, intim si delicat aerul din Cheia si Valenii de Munte, natura salbatica si mult, mult soare in Slanic Prahova.
dar cum nu se putea sa fie totul perfect, singura lovitura serioasa a fost cea primita la vila unde am avut cazare.dar asta e alta poveste pe care tin sa o spun.maine o sa fie o postare fara vorbe.doar fotografii.de suflet.

vineri, 20 noiembrie 2009

inceput de week end





gata, a mai trecut o saptamana.mai buna, mai rea, depinde de fiecare dintre noi cum a stiut sa o faca mai frumoasa sau dimpotriva mai gri.printre vesti despre bani, salarii, concedii in perioada de iarna, prime pe care le asteptam sa vina (sa speram ca o sa vina si nu o sa ne lase tocmai atunci cand ne e lumea mai draga), criza economica, somaj din ce in ce mai mare, rate la banci care se maresc intr-o zi cat fat frumos intr-o luna (ca de, euro e stapan absolut, iar leul e ceva mic si trist ce seamana mai mult cu un soricel speriat de propria umbra), m-am gandit sa palavragesc cate ceva despre week end.desi, sincera sa fiu, dulcea limba romaneasca are un corespondent pentru acesta, si anume banalul si prafuitul "sfarsit de saptamana".dar parca suna mai funky si mai delicious week end, nu?
in fine, sa trecem peste nuante si sa revenim la ale noastre.am avut o saptamana grea recunosc, dar am decis sa o uit si sa ma bucur de cele doua zile libere pe care le am.asa ca, inarmata cu o doza buna de optimism (ca nu vreau sa ma gandesc ce ma asteapta la munca in lunile de iarna ce vor veni), m-am hotarat, de fapt ne-am hotarat (ca de aia suntem doi, ca sa facem lucrurile impreuna) sa evadam la munte.astept cu drag sa respir aerul curat de munte, sa beau un vin fiert cu scortisoara si sa urc, poate, si la babele.si m-am mai decis ca, chiar de nu voi avea buzunarul doldora cu bani, ma voi simti bine.si voi savura la maxim fiecare clipa, precum savurez
o inghetata in zilele toride de vara.
va doresc sa aveti un week end minunat, cu mult soare atat afara, cat si in suflet.ne auzim curand, caci microbul de a scrie ma va atrage cat de curand catre proaspatul meu blog.
http://www.you-tube.ro/peisaje-iarna--nicu-alifantis--v119795.html

salutare! urmele pasilor mei abia se zaresc in marea de frunze ce acopera totul acum, la sfarsit de toamna.cam asa ma simt si eu intrand in marea familie a celor ce detin un blog.dar nu-i nimic, ma consolez cu gandul ca si voi ceilalti ati fost candva ca si mine.si ca maine, poimaine, altcineva va spune acelasi lucru cand isi va fi creat un spatiu in care sa isi astearna gandurile, sa glumeasca, sa invete de la altii sau sa se simta bine.