"Toti traim sub acelasi cer, dar nu toti avem acelasi orizont." Konrad Adenauer

vineri, 12 martie 2010

Dor de vara..



Desi sunt nascuta primavara, nu as putea spune ca m-am omorat vreodata dupa acest anotimp.Recunosc, e capricios precum sunt si eu, trece lenes, lasand in urma lui o dara de frezii, zambile, lacramioare si evident nepretuitii ghiocei, arunca afara din pamantul jumate inghetat primii colti de iarba...

Dar mie imi place mai mult vara.Cand soarele dogoare de zici ca te subtie de atata caldura, incat o sa devii doar o umbra, cand aerul e practic irespirabil si privesti frunzele copacilor ca si cum ar fi o pictura si nu realitate, cand te opresti la umbra unui pom savurand o inghetata sau un suc…neaparat reci amandoua.

Imi este foarte dor de vara.De mare, nu neaparat de atmosfera de la mare, ci mai mult de apa.Si ma gandesc ca vara e ciudat de scurta, iar atunci cand crezi ca ai prins-o bine si nu o mai lasi sa plece, tocmai atunci se zmunceste ca un calut naravas si-ti fuge din maini.



E mai mult o postare de dor de vara, de aerul molcom ce invaluie totul, de savurarea unei cafele la umbra batranului corcodus din curte, de zambetul pe care nu mi-l pot ascunde in coltul gurii cand imi observ cateii cautand un colt de pamant cat mai rece si mai intunecat ca sa poata dormi linistiti.

Mi-e dor de zilele lungi, aproape interminabile de vara, pline de lumina si culoare, mi-e dor sa scap o data de cojoacele astea de pe mine, sa le lepad precum baba Dochia si sa ajung in slapi si pantaloni scurti, privind, pentru a nu stiu cata oara in viata, motanii lenesi ce stau intinsi pe tabla fierbinte de la casa savurand si ei, in felul lor pisicesc, caldura cea minunata.

Mi-e dor de vara..Voua nu va este? Nici macar putin?

miercuri, 3 martie 2010

Sofatul, pasiunea mea



Parafrazand o emisiune de pe la noi, pot sa spun cu mana pe inima ca nu shoppingul e pasiunea mea, ci sofatul.In urma cu ceva vreme, nu credeam ca voi pune mana vreodata pe un volan (in limbaj popular "covrig").Imi era teama pana si sa pornesc masina,cat despre schimbatul vitezelor, acceleratie si frana, ii spuneam instructorului meu sa-mi lege fire electrice de picioare ca sa fiu in consens cu operatiunile extrem de complicate la acea vreme.

Dar uite ca vremea trece si teama initiala se tranforma in obisnuinta asezonata cu putin tupeu si o doza buna de optimism.Si mai uite ca in ultima perioada sofatul a devenit marea mea pasiune.Imi place sa conduc in special noaptea, la drum lung, dar nu refuz niciodata orasul (oricum n-am ce face, ca doar nu mi-am cumparat strada separat unde sa nu fie aglomeratie sau semne enervante de circulatie).

M-am obisnuit sa merg singura cu masina la revizii, ITP, in service..desi asta nu-mi prea face cinste, trebuie sa recunosc ca pana la a ajunge mai sigura pe mine, am cam incercat obiectele fixe din jur (ca sa exemplific: banca, copac, cate o teava ivita de nicaieri si bineinteles, pe locul 1, bordurile...)



Una peste alta, imi place sa conduc.M-am obisnuit sa ajung repede si relativ ieftin acolo unde imi doresc.Asta e avantajul.Dezavantajul: lipsa miscarii si o oarecare comoditate.

Este sofatul o pasiune sau macar o placere pentru voi?

marți, 2 martie 2010

Serviciul ideal


Nu m-am putut abtine zilele astea sa nu ma gandesc, in iuresul inceputului efectiv al muncii pe anul asta, la serviciul ideal.Insa, oricat de mult m-am gandit, n-am reusit sa aflu pe deplin raspunsul.
Ce e ala serviciul ideal? Cel la care te duci de placere, iei o gramada de bani, ai timp liber de parca ai lucra part time, poti avea o viata de familie linistita si implinita si mai beneficiezi si de alte nush cate avantaje.

In alta ordine de idei, cunosc persoane care vin la munca pentru a avea de unde sa plece acasa la terminarea programului.Pentru ele locul ala de munca este serviciul ideal.Si atentie, nu e vorba de stat, ci de o firma privata.

Ce am scris mai sus seamana a idee de persoana frustrata.Nu sunt asa, insa mor cand vad ca eu ma agit ca un sifon, iar alte mademoiselle stau relaxate, imbracate de parca fac parada modei si atente sa nu li sifoneze hainele pretioase, isi pregatesc lucrari de licenta, master, etc, joaca nush ce jocuri in retea, iar cand ai nevoie de serviciile lor, iti replica pe un ton usor iritat..am treaba draga, te sun eu cand termin.Sa iei foc nu alta!

O vorba din popor spune ca cine poate oase roade, cine nu, nici carne moale.Adevarat, n-am ce zice!

Ramane intrebarea: cum arata de fapt si de drept serviciul ideal? Are cineva din voi jobul (ca tot ne englezim pe zi ce trece si o sa ajungem ca filmele indiene..o vorba in engleza, sapte in limba mahabharatei) ideal?

luni, 1 martie 2010

1 Martie

La multi ani doamnelor si domnisoarelor! Sa aveti o primavara frumoasa si calda, plina de iubire! Va ofer, virtual, cele mai frumoase buchete de flori, alaturi de pupici.