"Toti traim sub acelasi cer, dar nu toti avem acelasi orizont." Konrad Adenauer

luni, 6 decembrie 2010

La multi ani!



La multi ani tuturor celor care isi serbeaza onomastica azi! Sa aveti o zi calda, frumoasa, alaturi de cei dragi! Si sa dea Dumnezeu sa aveti parte numai de sanatate si lumina in viata!
Si, indiferent daca Mos Nicolae v-a umplut ghetele cu daruri sau v-a lasat o nuielusa langa ele, bucurati-va! Decembrie incepe cu o sarbatoare si se termina tot cu una!

miercuri, 27 octombrie 2010

Juniorul sportiv

Desi eu imi doream tare mult o fata, pentru a avea relatia pe care am avut-o eu cu mama mea, plina de caldura si prietenie, iar partea masculina isi dorea un baiat (ca de altfel toti barbatii, cred), pana la urma cel din urma a avut castig de cauza.
E baiat, tare sturlubatec si plin de personalitate (imi place sa cred).Cand am facut eco 3D, a incercat saracul doctor aproape o ora sa prinda un prim plan cu juniorul, dar credeti ca a reusit? Nuuuuuuuuu.....pentru ca juniorul, in afara programului zilnic de gimnastica, practica si alte sporturi extreme: bungee jumping, volei sau baschet si nu vrea neam sa stea la poza.Asa ca, nefiindu-mi satisfacuta curiozitatea de a vedea primele imagini cu bebeul, o sa mai astept 2 luni si un pic.
Pana una alta, de la marimea unui bob de mazare, a ajuns la dimensiunile unei franzele..Insa, sa stiti, ca la cat e de mic are o inima tare mare si puternica.Asa ca, atunci cand nu face salturi sau nu se da peste cap, sta cuminte si savureaza intimitatea unei lumi unice care ii ofera, cred ca prima si ultima data in viata, protectie absoluta.

vineri, 27 august 2010

2 in 1


Uite ca dupa atata timp in care am stat pe tusa, am revenit! Nu cu forte proaspete, cum s-ar putea crede, ci intr-o noua formula.O pot numi 2 in 1! Am trecut de primul trimestru cu bine si asteptam cu nerabdare sa vedem ce o sa urmeze.
Mie mi-a mai trecut din oboseala initiala, dar tot nu ma pot abtine sa nu dorm mult, chiar foarte mult, ceea ce ma dispera, avand in vedere ca sunt prin definitie o fire extrem de activa, pentru care somnul inseamna cateva ore pe noapte si atat.Fara motaieli in cursul zilei, fara stari de moleseala si chef de nimica..Offfffff....as putea spune ca am devenit o mica puturosica sau mai bine doua sau doi puturosici.
Daca eu sufar si ma mai plang uneori, el/ea nu are niciun stress! Banuiesc ca e bine mersi si fara prea mari probleme existentiale, de vreme ce, la ultimul control, afisa o postura de om mare si anume picior peste picior.. :))

vineri, 7 mai 2010

Dieta South Beach



E oficial! De 5 zile m-am apucat de dieta! Dupa ce am rascolit netul in cautare de regimuri, dupa ce am experimentat tot felul de diete (recomandate, inventate, etc), am gasit un regim care mi s-a parut a fi usor de tinut si satios incat sa nu simti chinuitoarea nevoie de "ceva" dupa ce te ridici de la masa.Si anume dieta South Beach.



Si uite asa am ajuns sa cumpar cartea, sa fac cumparaturile necesare si sa ma apuc de gatit.Numa ca e tare greu sa tii un regim cand partenerul tau de viata nu are probleme cu silueta, munceste mult si vine hamesit acasa.Ce sa-i dai? Oua fierte, salata de verdeturi si un file de peste la gratar? Fara paine, cartofi, orez si alte alea..



Asa ca, fiind o adevarata descurcareata, gatesc de doua ori, meniu normal si meniu de regim.E cam dificil pentru ca imi cam tanjeste sufletelul dupa bunatatile pe care le prepar, dar incerc sa rezist (de ex.ieri am gatit un delicios bors de gaina de tara cu taitei de casa..taitei aurii din oua de gasca..si-mi faceau cu ochiul de nu se mai putea!).
Dar am descoperit ca pot rezista tentatiilor (mai putin ciocolatei..sa nu faca nimeni greseala sa ma aseze fata in fata cu o tableta de ciocolata, ca imi plang si ochii dupa ea :)) si ca ma obisnuiesc, incetul cu incetul, sa renunt la cate ceva.
Sper sa merite si sa vad rezultate!
Cine a mai tinut acest regim este invitatul meu sa ma sfatuiasca mai indeamanunt!

marți, 20 aprilie 2010

O simpla discutie despre pasiuni si filme

Nu am mai scris nimic de ceva vreme.Motive dupa care sa ma ascund sunt o mie, insa recunosc, desi mi-e tare greu, ca nu prea am avut timp.Desi parca timp gasesti cand iti doresti musai sa faci ceva anume (asta ca sa nu admit ca am fost cam lenesa..).
In fine, m-am intors cu forte proaspete si cu un dor nebun de vara si de viata.Desi vremea inca e mohorata, desi soarele sta ascuns dupa nori si mai trimite din cand in cand, cate o raza timida de soare, pot sa zic cu mana pe inima ca .... IARNA A TRECUT!!! Si va veni, in curand, vara cea minunata, plina de caldura si culoare.
M-am gandit sa va povestesc azi cate ceva despre filmele pe care le-am vazut in ultima vreme, poate vin cu ceva noutati si poate veti fi interesati sa le cautati si voi.

1. Am descoperit, absolut intamplator, navigand pe siteurile de unde descarc diverse chestii, un serial din 2009, nedifuzat inca la noi si care se numeste " The Vampire diaries", in traducere libera "Jurnalul unui vampir".Stiu ca filmele cu vampiri sunt la moda acum, cum erau prin anii 90 cele cu actiune, gen Van Damme@co, dar mie mi se pare simpatic, personajele sunt bine conturate, efervescente, dialogul e subtil, intr-un cuvant merita sa il vedeti.



2. Un alt film care merita vazut este "Clash of the titans" ("Inclestarea titanilor") care prezinta o bucatica din mitologie (eu care sunt pasionata de istorie am devorat filmul), asezonata bineinteles cu efecte speciale bune si personaje aranjate si coafate ca-n timpurile moderne.

3. Un alt serial care mie imi face cu ochiul (asta pentru ca sunt un mare fan al genului SF) este "Sanctuary" - "Sanctuarul", in care regasesc personaje indragite de mine in serialul "Stargate - SG 1", un amalgam de fantezie si efecte speciale, o poveste a unui ultim refugiu pentru fiintele inzestrate cu puteri supranaturale, ce traiesc in umbra noptii si rareori ies la iveala.Va spun ca merita.



4. Si daca tot suntem in zona SF, cea mai noua aparitie din sfera "Stargate" este "Stargate Universe", povestea unui echipaj plecat sa cutreiere galaxiile absolut din intamplare, ce exploreaza mai intai de toate firea umana, orgoliile, incapatanarea.. Nu e favoritul meu din serie, dar macar pentru cum exploreaza natura umana, merita.



Am vorbit cam mult despre SF, dar, dupa cum spuneam este una din marile mele pasiuni. Voi puteti adauga cele mai noi filme sau seriale pe care le-ati vizionat.Ca sa le comentam impreuna.

vineri, 12 martie 2010

Dor de vara..



Desi sunt nascuta primavara, nu as putea spune ca m-am omorat vreodata dupa acest anotimp.Recunosc, e capricios precum sunt si eu, trece lenes, lasand in urma lui o dara de frezii, zambile, lacramioare si evident nepretuitii ghiocei, arunca afara din pamantul jumate inghetat primii colti de iarba...

Dar mie imi place mai mult vara.Cand soarele dogoare de zici ca te subtie de atata caldura, incat o sa devii doar o umbra, cand aerul e practic irespirabil si privesti frunzele copacilor ca si cum ar fi o pictura si nu realitate, cand te opresti la umbra unui pom savurand o inghetata sau un suc…neaparat reci amandoua.

Imi este foarte dor de vara.De mare, nu neaparat de atmosfera de la mare, ci mai mult de apa.Si ma gandesc ca vara e ciudat de scurta, iar atunci cand crezi ca ai prins-o bine si nu o mai lasi sa plece, tocmai atunci se zmunceste ca un calut naravas si-ti fuge din maini.



E mai mult o postare de dor de vara, de aerul molcom ce invaluie totul, de savurarea unei cafele la umbra batranului corcodus din curte, de zambetul pe care nu mi-l pot ascunde in coltul gurii cand imi observ cateii cautand un colt de pamant cat mai rece si mai intunecat ca sa poata dormi linistiti.

Mi-e dor de zilele lungi, aproape interminabile de vara, pline de lumina si culoare, mi-e dor sa scap o data de cojoacele astea de pe mine, sa le lepad precum baba Dochia si sa ajung in slapi si pantaloni scurti, privind, pentru a nu stiu cata oara in viata, motanii lenesi ce stau intinsi pe tabla fierbinte de la casa savurand si ei, in felul lor pisicesc, caldura cea minunata.

Mi-e dor de vara..Voua nu va este? Nici macar putin?

miercuri, 3 martie 2010

Sofatul, pasiunea mea



Parafrazand o emisiune de pe la noi, pot sa spun cu mana pe inima ca nu shoppingul e pasiunea mea, ci sofatul.In urma cu ceva vreme, nu credeam ca voi pune mana vreodata pe un volan (in limbaj popular "covrig").Imi era teama pana si sa pornesc masina,cat despre schimbatul vitezelor, acceleratie si frana, ii spuneam instructorului meu sa-mi lege fire electrice de picioare ca sa fiu in consens cu operatiunile extrem de complicate la acea vreme.

Dar uite ca vremea trece si teama initiala se tranforma in obisnuinta asezonata cu putin tupeu si o doza buna de optimism.Si mai uite ca in ultima perioada sofatul a devenit marea mea pasiune.Imi place sa conduc in special noaptea, la drum lung, dar nu refuz niciodata orasul (oricum n-am ce face, ca doar nu mi-am cumparat strada separat unde sa nu fie aglomeratie sau semne enervante de circulatie).

M-am obisnuit sa merg singura cu masina la revizii, ITP, in service..desi asta nu-mi prea face cinste, trebuie sa recunosc ca pana la a ajunge mai sigura pe mine, am cam incercat obiectele fixe din jur (ca sa exemplific: banca, copac, cate o teava ivita de nicaieri si bineinteles, pe locul 1, bordurile...)



Una peste alta, imi place sa conduc.M-am obisnuit sa ajung repede si relativ ieftin acolo unde imi doresc.Asta e avantajul.Dezavantajul: lipsa miscarii si o oarecare comoditate.

Este sofatul o pasiune sau macar o placere pentru voi?

marți, 2 martie 2010

Serviciul ideal


Nu m-am putut abtine zilele astea sa nu ma gandesc, in iuresul inceputului efectiv al muncii pe anul asta, la serviciul ideal.Insa, oricat de mult m-am gandit, n-am reusit sa aflu pe deplin raspunsul.
Ce e ala serviciul ideal? Cel la care te duci de placere, iei o gramada de bani, ai timp liber de parca ai lucra part time, poti avea o viata de familie linistita si implinita si mai beneficiezi si de alte nush cate avantaje.

In alta ordine de idei, cunosc persoane care vin la munca pentru a avea de unde sa plece acasa la terminarea programului.Pentru ele locul ala de munca este serviciul ideal.Si atentie, nu e vorba de stat, ci de o firma privata.

Ce am scris mai sus seamana a idee de persoana frustrata.Nu sunt asa, insa mor cand vad ca eu ma agit ca un sifon, iar alte mademoiselle stau relaxate, imbracate de parca fac parada modei si atente sa nu li sifoneze hainele pretioase, isi pregatesc lucrari de licenta, master, etc, joaca nush ce jocuri in retea, iar cand ai nevoie de serviciile lor, iti replica pe un ton usor iritat..am treaba draga, te sun eu cand termin.Sa iei foc nu alta!

O vorba din popor spune ca cine poate oase roade, cine nu, nici carne moale.Adevarat, n-am ce zice!

Ramane intrebarea: cum arata de fapt si de drept serviciul ideal? Are cineva din voi jobul (ca tot ne englezim pe zi ce trece si o sa ajungem ca filmele indiene..o vorba in engleza, sapte in limba mahabharatei) ideal?

luni, 1 martie 2010

1 Martie

La multi ani doamnelor si domnisoarelor! Sa aveti o primavara frumoasa si calda, plina de iubire! Va ofer, virtual, cele mai frumoase buchete de flori, alaturi de pupici.





sâmbătă, 27 februarie 2010

Gospodina

"O furnica duce-n spate
Un graunte jumatate.
-Incotro, fugi, surioara?
-Ia ma duc si eu la moara.

Si-s grabita, si-s grabita,
Ca mi-i casa ne-ngrijita,
Si mi-s rufele la soare
Si copiii-mi cer mancare.

Ca la noi in musuroi,
Unul drege, zece strica
Si de n-as fi eu voinica,
Ar fi vai si-amar de noi."

Asa definea Otilia Cazimir o ...gospodina.Si pentru ca e sambata si pentru mine e zi de curatenie, ma gandeam sa intreb: mai este cineva dintre voi dragele mele care se gandeste sa rastoarne casa si sa descopere in fiecare coltisor un firicel minuscul de praf ce nu se vede nici la microscop?

Mai e cineva asa:



Sau poate asa:



Eu una am terminat pe ziua de azi.Poate si fiindca nu am avut somn si la 6.30 am fost in picioare? Si cand e sa ma trezesc sa ma duc la munca, ma jeluiesc de parca ma duc la taiere...

miercuri, 24 februarie 2010

Dragobetele........



Fiul Babei Dochia, Dragobetele este echivalentul Sfantului Valentin si simbolizeaza sarbatoarea dragostei in traditiile romanesti. Sarbatorit pe 24 februarie sau 1 martie, Dragobetele este un obicei romanesc care marcheaza inceputul primaverii. In mediul rural, Dragobetele se sarbatorea prin logodne simbolice si prin jocuri de iubire. In mediul urban aceste traditii sunt inexistente, Dragobetele fiind umbrit de Valentine’s Day, o sarbatoare de imprumut occidental.

Modul de a sarbatori Dragobetele este diferit de la o regiune a tarii la alta: petreceri in aer liber, dansuri, jocuri, discutii in jurul focului, saruturi, logodne simbolice etc. Exista si obiceiul ca fetele mari sa stranga si sa pastreze cu grija apa cu proprietati magice din zapada netopita sau de pe florile de fragi. Un alt obicei este zburatoritul cand fetele tinere coborau in fuga spre sat, fiind urmarite de flacaii indragostiti. Despre toti cei care nu doreau sa sarbatoreasca de Dragobete, se spunea ca vor ramane singuri tot restul anului.

Dragobetele este sarbatoarea bunei dispozitii si a iubirii in grai romanesc!Si chiar daca este mai putin cunoscut decat de acum celebrul Sf.valentin, este o sarbatoare neaosa de care trebuie sa ne bucuram si sa ne mandrim, in acelasi timp.



Va urez sa fiti mai senini azi, sa aveti inimile deschise si sa primiti cu mult drag in sufletele voastre dovezile de iubire ce vi se vor aduce!

marți, 23 februarie 2010

Joaca de-a gospodaria

Cum lunile astea sunt intr-un fel de concediu de doua feluri, deci stau destul de mult pe acasa, am experimentat tot felul de mancaruri si retete, in cautarea elixirului perfect.Nu l-am gasit, in schimb mancarea mi-a reusit destul de bine.Zic eu...
De obicei imi place sa gatesc.Chiar am facut o pasiune, insa aceasta pasiune moare subit cand vin, in timpurile bune, pe la ora 17 de la munca, obosita rupta si plina de nervi..Dar zilele astea am fost in dispozitie buna si mancarea mi-a iesit la fel.

Sa va spun ce fac eu dintr-un pui.Il transez cu incredere, pieptul il fac snitele sau il pun la salata bouef, pulpele le fac ori la cuptor cu garnitura ori mancare cu diverse legume (fasole pastai, mazare, cartofi, etc), aripile si restul le fac ciorba, supa sau orez asezonat cu nelipsitele legume.Sunt ori nu sunt o gospodina econoama? :))

Azi am avut chef de snitele.Am taiat pieptul, am pregatit compozitia (2 oua, delicat, lapte si o urma de faina), am sarit peste faza cu pesmetul pentru ca nu aveam si dupa ce am tavalit fasiile de piept prin compozitie, le-am prajit in ulei incins.
Rezultatul:



Le puteti servi calde sau reci, cu legume sau fara (eu am inceput sa prefer de ceva vreme garnitura de broccoli fiarta, cu putin unt, sare si piper deasupra).

Am trantit si o supa crema de legume (de cred ca o sa ma inverzesc de atata verdeata) si mai pe seara, dupa ce ma linistesc o sa prepar si niste gogosi a la mariana.Yammy...

luni, 22 februarie 2010

Femeia

Va anunt din start ca nu sunt o feminista convinsa.Am fost in tineretile mele "zbuciumate", dar acum, la "batranete", m-am mai pototlit...zic eu si bine zic.
Ce e o feminista? O persoana, neaparat de sex feminin, care sustine si apara drepturile femeilor.Si astea sunt multe, nu gluma.Nu mai imi place ideea de feminista, dar o imbratisez cu mult drag pe cea de feminina.

Si asta ma duce cu gandul la o perioada pe care eu o ador, cea interbelica, cand femeia nu iesea din casa nearanjata nici daca o picai cu ceara, cand iubea ciorapii de matase cu dunga pe care ii purta chiar daca zapada scartaia sub picioare, cand palariile nu erau un moft sau un trend, ci erau un mod de a fi ... femeie.



Uitam sa fim feminine, delicate, tandre.Nu cu sau pentru altii, ci pentru noi insene. Uitam ca a fi femeie este o ceva minunat, ce trebuie cultivat zi de zi.Si chiar daca pierdem timp cu machiaj, aranjatul parului, epilat, cutreierat magazine si multe altele, pana la urma rezultatul merita nu?Caci orice femeie, chiar daca nu arata asa...



este in felul ei o diva.

Perioada interbelica imi place pentru ca imbracamintea sublinia femeia, ii conferea delicatete si frumusete in aceelasi timp.Hainele ce doar lasa sa se ghiceasca sunt mult mai interesante si incitante decat cele ce arata totul de la prima vedere...



Poate sunt cam mult romantica si visatoare, poate ar trebui sa-mi placa vedetele prezente si nu cele din timpuri apuse, dar mie mi se par de o mie de ori mai feminine si mai femei decat multe din papusile care umplu in zilele noastre sticla televizorului.
La urma urmei, fiecare cu piticu lui...

vineri, 12 februarie 2010

Un colt de suflet


Un colt de suflet..asa consider eu cartile.Cred ca inainte sa invat sa merg, am invatat sa citesc.Si recunosc, prietenul cel mai drag in copilarie mi-au fost cartile, pentru ca puteam fi orice vroiam.Intotdeauna mi-a placut sa citesc si sa scriu.Proza, pentru ca la poezie sunt teroare.Serios, in afara de rima alba, toate imi ies precum niste cantece.. :))
Ciudat este ca am considerat mai mereu cartile ca pe niste copii ai mei.Daca imprumut orice altceva, daca pentru prietenii apropiati m-as trezi si la 1 noaptea si m-as duce daca m-ar chema, daca as da orice, ei bine, ce nu as imprumuta niciodata ar fi cartile. Nu-s egoista si nici fixata pe o chestie anume, numai ca...nu-mi place sa dau carti.Lumea lor m-a fascinat si m-a purtat peste tot in univers.Nu am un gen preferat care sa imi placa, insa cartea mea favorita este, asa dupa cum apare si pe blog, "Shirley" de Charlotte Bronte.De ce? Nu stiu..Stiu doar ca atunci cand eram suparata sau trista sau oricum altfel, dar nu fericita, cartea asta m-a ajutat mereu sa depasesc starea respectiva.
Poate exista terapia prin carti? La mine exista si as recomanda-o oricui.Si recunosc ca am uitat de ceva vreme sa-mi pun mintea la lucru.Sa o tin treaza, cum se zice.Dar ma revansez eu..
Voua ce carte va este de capatai? Ce carte va e atat de draga, incat sa va ramana la suflet o viata?

miercuri, 10 februarie 2010

amintiri din copilarie


Ma uit pe geam si brrrrrrrr....lumea e inghetata in jur, zapada e cat cuprinde, frig la fel..si ma gandesc ca poate daca nu as fi fost soferita, zapada ar fi avut alt farmec.Insa pentru mine cand ninge e o mare problema.Masinuta mea e una cu peisajul din jur, trebuie sa o perii, sa o curat, sa o dezmortesc, unde mai pui ca se consuma si o caruta de carburant, de parca ar fi tractor... In fine, nu despre asta am inceput sa scriu.
Am ignorat zilele trecute problemele legate de masina=zapada=drumuri=gropi si mi-am adus aminte de copilarie.De zilele cand zapada era un motiv vesnic de joaca, de bucurie si de pantaloni uzi care pana ajungeam acasa se faceau ca o scoarta si muream de frig.Dar merita...Mi-am amintit de casa copilariei, de lemnele ce trosneau in teracota si aroma merelor pe care le puneam pe plita la bucatarie sa se coaca.
Si imi este ciuda ca atunci nu intelegeam magia copilariei si vroiam sa fiu mare.Iar acum, dupa ce am vazut cum e sa fiu "mare", imi doresc, chiar si pentru o clipa, sa fiu din nou pitic, fara grija zilei de maine si fara probleme.
E o nostalgie care ma prinde uneori fara sa-mi dau seama, pentru ca la mine amintirile din copilarie se leaga de bunici, de casa, de gradina plina cu flori vara si de oamenii de zapada (cam strambi, ce-i drept) ce vegheau curtea inundata de zapada, iarna.
Amintirile voastre din copilarie cum sunt? Ale mele miros a cozonac proaspat si a mere coapte...

sâmbătă, 23 ianuarie 2010

De ce fumez?


Recunosc ca ideea de postare mi-a venit acum cateva minute la o cafea asezonata bineinteles cu ....o tigara.Urmaream fumul violet (poate o fi alb sau gri sau cum vreti voi, dar eu il vad violet) si ma gandeam de ce oare nu pot sa ma las de tigari.Stiu, o sa ziceti, ca nu am vointa, ca nu-mi doresc cu adevarat asta, ca... Adevarul gol golut e ca nu pot, in primul rand si in al doilea nici nu vreau.Am incercat tot felul de remedii homeopate si de alta natura, plasturi, prostii din astea, insa fara rezultat.
Am zis, ca 90% dintre romani, ca atunci cand o ajunge pachetul la 10 lei o sa ma las.Am avut o tentativa, firava ce-i drept, insa am descoperit tigarile din vama sau de la moldoveni, evident la jumate din pret.Si mi-am zis ca e mare smecherie...
Nu ma sperie mesajele de pe pachete, cunosc efectele negative asupra sanatatii si a buzunarului, dar va jur ca nu pot sa ma las.
E drept ca stressul de la locul de munca intrece orice limita uneori si simt ca o tigara ma calmeaza (stiu ca nu au legatura de fapt si ca totul porneste de la domnul cap), ca in club nu pot sta fara sa ma ating de iarba senorului cu coarne, ca atunci cand sunt trista sau plictisita trag un fum...
De ce fumez? Pentru ca ma definieste, imi place si pentru ca e singurul meu viciu.Am voie sa am macar un viciu in viata asta? Si daca nu, cum sa fac sa scap de el?

duminică, 10 ianuarie 2010

batranete...


Ma gandeam zilele trecute cum trec toate sarbatorile in iuresul lor nebunesc, cum trec anii, cum se duce timpul intr-o clipita de parca ar fi fugarit, cum ajungem sa avem tamplele ninse si sa ne amintim cu nostalgie de anii tineretii..
Si vreau sa intreb: va e frica de batranete? Sau va e teama sa imbatraniti? Si daca da, de ce?
Mie personal imi era odata teama si visam sa descopar elixirul vietii si al tineretii vesnice.Apoi am crescut si am inteles ciclul natural al existentei.Dar tot mi se pare ca timpul trece foarte repede...sau de fapt el nu trece repede, ziua noastra are tot 24 de ore, dar in realitate ar numara doar vreo 16 ore..zic conspirationistii sau cei iluminati.
Si in iuresul cotidian, cu o viata din ce in ce mai grea, cu preturi ce cresc precum Fat Frumos, cu drumuri nashpa, pline de gropi sau asfaltate ca si cum ar fi fost aruncate din avion, mai avem oare timp sa ne gandim la noi? La cat de multe am realizat pana acum, la ce ar mai fi de facut, cui mai avem sa cerem iertare, pe cine mai avem de iertat, care ne sunt prioritatile sau unde vrem sa ajungem?
Insa revin la intrebare: va e frica de batranete?...

luni, 4 ianuarie 2010

la multi ani...cu intarziere...



La multi ani tuturor!!!! Sa aveti un an mai bun si mai altfel decat cei de pana acum! Sa fiti sanatosi si plini de viata, caci in timpurile astea grele doar optimismul ne mai salveaza.
Si pentru ca sfarsitul de ani mi l-am petrecut la Tusnad, o sa va spun si cateva impresii.In primul rand peisajul e de vis, pacat ca noi toti migram iarna doar spre Valea Prahovei si mai putin catre Tusnad, Balvanyos, Praid si alte statiuni din zona judetelor Harghita si Covasna.
In al doilea rand preturile sunt super convenabile.Am mancat la Balvanyos, la restaurantul Cetate, mancaruri cu specific unguresc (va recomand din tot sufletul gulas de fasole in pita - e fenomenal!!!!), pui de balta, tocana de mistret si alte nebunii din astea, plus bautura, cafele, garnituri si nota de plata a fost de 190 lei pentru 11 persoane.
Partea proasta in zona e ca nu sunt multi turisti si punctele de atractie vestite pe vremuri si-au mai inchis portile.Mi-au placut lacul Ciucas, cu restaurantul plutitor, izvoarele cu apa minerala, lacul Sfanta Ana...
A fost frumos, obositor, galagios, intr-un cuvant a fost...ceva de care o sa imi aduc aminte cu placere multi ani de acum inainte.