Desi sunt nascuta primavara, nu as putea spune ca m-am omorat vreodata dupa acest anotimp.Recunosc, e capricios precum sunt si eu, trece lenes, lasand in urma lui o dara de frezii, zambile, lacramioare si evident nepretuitii ghiocei, arunca afara din pamantul jumate inghetat primii colti de iarba...
Dar mie imi place mai mult vara.Cand soarele dogoare de zici ca te subtie de atata caldura, incat o sa devii doar o umbra, cand aerul e practic irespirabil si privesti frunzele copacilor ca si cum ar fi o pictura si nu realitate, cand te opresti la umbra unui pom savurand o inghetata sau un suc…neaparat reci amandoua.
Imi este foarte dor de vara.De mare, nu neaparat de atmosfera de la mare, ci mai mult de apa.Si ma gandesc ca vara e ciudat de scurta, iar atunci cand crezi ca ai prins-o bine si nu o mai lasi sa plece, tocmai atunci se zmunceste ca un calut naravas si-ti fuge din maini.
E mai mult o postare de dor de vara, de aerul molcom ce invaluie totul, de savurarea unei cafele la umbra batranului corcodus din curte, de zambetul pe care nu mi-l pot ascunde in coltul gurii cand imi observ cateii cautand un colt de pamant cat mai rece si mai intunecat ca sa poata dormi linistiti.
Mi-e dor de zilele lungi, aproape interminabile de vara, pline de lumina si culoare, mi-e dor sa scap o data de cojoacele astea de pe mine, sa le lepad precum baba Dochia si sa ajung in slapi si pantaloni scurti, privind, pentru a nu stiu cata oara in viata, motanii lenesi ce stau intinsi pe tabla fierbinte de la casa savurand si ei, in felul lor pisicesc, caldura cea minunata.
Mi-e dor de vara..Voua nu va este? Nici macar putin?
Postări
