"Toti traim sub acelasi cer, dar nu toti avem acelasi orizont." Konrad Adenauer

vineri, 12 februarie 2010

Un colt de suflet


Un colt de suflet..asa consider eu cartile.Cred ca inainte sa invat sa merg, am invatat sa citesc.Si recunosc, prietenul cel mai drag in copilarie mi-au fost cartile, pentru ca puteam fi orice vroiam.Intotdeauna mi-a placut sa citesc si sa scriu.Proza, pentru ca la poezie sunt teroare.Serios, in afara de rima alba, toate imi ies precum niste cantece.. :))
Ciudat este ca am considerat mai mereu cartile ca pe niste copii ai mei.Daca imprumut orice altceva, daca pentru prietenii apropiati m-as trezi si la 1 noaptea si m-as duce daca m-ar chema, daca as da orice, ei bine, ce nu as imprumuta niciodata ar fi cartile. Nu-s egoista si nici fixata pe o chestie anume, numai ca...nu-mi place sa dau carti.Lumea lor m-a fascinat si m-a purtat peste tot in univers.Nu am un gen preferat care sa imi placa, insa cartea mea favorita este, asa dupa cum apare si pe blog, "Shirley" de Charlotte Bronte.De ce? Nu stiu..Stiu doar ca atunci cand eram suparata sau trista sau oricum altfel, dar nu fericita, cartea asta m-a ajutat mereu sa depasesc starea respectiva.
Poate exista terapia prin carti? La mine exista si as recomanda-o oricui.Si recunosc ca am uitat de ceva vreme sa-mi pun mintea la lucru.Sa o tin treaza, cum se zice.Dar ma revansez eu..
Voua ce carte va este de capatai? Ce carte va e atat de draga, incat sa va ramana la suflet o viata?

4 comentarii:

  1. Nu ştiu dacă am o singură carte de căpătâi, cred că aproape toate cărţile mele îmi sunt dragi şi m-aş despărţi greu de ele. Dacă e să o iau totuşi după numărul de dăţi când a fost citită şi recitită aş nominaliza "După 20 de ani" a lui Dumas.

    RăspundețiȘtergere
  2. Cum spune şi madme, cărţi de căpătâi ar putea fi mai multe... însă, referitor la terapia prin cărţi, cu siguranţă există...
    Eu n-am nicio problemă să împrumut cărţi, dimpotrivă, dar dacă mi se inapoiază ruptă sau chiar deloc, nu mai vezi cărţi de la mine, de niciun fel, nici măcar de joc :))

    RăspundețiȘtergere
  3. Tin mult la ele chiar daca nu le-am citit inca!Am imprumutat de curind Octavian Paler-Viata pe un peron!Bîîîrrr!Facu urît!
    Cartile m-au ajutat mult intr-o perioada trista!Da,a fost o terapie pentru mine!
    Am sa fac o postare mai încolo!
    Te pup!

    RăspundețiȘtergere

liv spune: