amintiri din copilarie

Ma uit pe geam si brrrrrrrr....lumea e inghetata in jur, zapada e cat cuprinde, frig la fel..si ma gandesc ca poate daca nu as fi fost soferita, zapada ar fi avut alt farmec.Insa pentru mine cand ninge e o mare problema.Masinuta mea e una cu peisajul din jur, trebuie sa o perii, sa o curat, sa o dezmortesc, unde mai pui ca se consuma si o caruta de carburant, de parca ar fi tractor... In fine, nu despre asta am inceput sa scriu.
Am ignorat zilele trecute problemele legate de masina=zapada=drumuri=gropi si mi-am adus aminte de copilarie.De zilele cand zapada era un motiv vesnic de joaca, de bucurie si de pantaloni uzi care pana ajungeam acasa se faceau ca o scoarta si muream de frig.Dar merita...Mi-am amintit de casa copilariei, de lemnele ce trosneau in teracota si aroma merelor pe care le puneam pe plita la bucatarie sa se coaca.
Si imi este ciuda ca atunci nu intelegeam magia copilariei si vroiam sa fiu mare.Iar acum, dupa ce am vazut cum e sa fiu "mare", imi doresc, chiar si pentru o clipa, sa fiu din nou pitic, fara grija zilei de maine si fara probleme.
E o nostalgie care ma prinde uneori fara sa-mi dau seama, pentru ca la mine amintirile din copilarie se leaga de bunici, de casa, de gradina plina cu flori vara si de oamenii de zapada (cam strambi, ce-i drept) ce vegheau curtea inundata de zapada, iarna.
Amintirile voastre din copilarie cum sunt? Ale mele miros a cozonac proaspat si a mere coapte...